Praf de cuvinte

Mioara says:

2010-10-08T22:51:00.001+03:00

Claudia e acum un suflet de sticla... o gasiti pe scriind amintiri din vitor....

Adio...

2010-09-18T16:07:00.004+03:00

Ard blogul asta. Asa cum am ars o mare parte din mine. Nu stiu cat am..5 min? Incerc sincer sa ma abtin din plans, dar e mai greu decat cerul si imi ia respiratia cu succes.
Nu stiu daca o sa fie vreodata alt blog. In acest blog te las, baby. In acest blog ma las.
Sterg lacrimile astea doua, care imi iau vazul si urc orbeste in urmatorul tren catre niciunde. Sper ca pe undeva sa ma astepte controlorul meu, si cand o sa ii dau mana o sa pot spune ca in sfarsit am ajuns la destinatie. Sper ca mama sa ma astepte la urmatoarea statie.
Fara explicatii... Fara mine... Fara noi...
Te ard blogul meu, ma ard si o iau din nou din loc. E gata cu mine.
Am spus amandoi povestea care incepea cu noi si se termina cu mine plangand.

Acelasi cer, acelasi plans, aceasi eu cu aceleasi masti...

As spune ca imi pare rau, dar blogule nu e gresit. As spune ca pot trece mai departe, dar eu ma chinui sa traiesc cu nemersul inainte.

Te las. E ultimul meu post.

CREDE-MA...DOARE MAI MULT DECAT MERITAM, DOARE CA NU MERITAM NICIUNUL.

ADIO VARA..ADIO CLAU...ADIO ALICE...
Privesc inca odata cerul...De ce?

tot sihastra sunt...

Viata.

2010-09-10T21:20:00.004+03:00

Rasarit.
Raze.
Perdele trase.
Toamna.
Lumina.
Mama. Tata.Sora.Sora.
Pas. Cazut. Lacrimi.Ridicat. Zambit. Pas iar.
Poveste. Carte. Cantec. Intuneric. Vis.
Dimineata.
Prieten. Strain. Prieten iar.
Mentor. Dezamagire. Note. Satisfactie.
Creta. Culoare. Joc. Povesti.
Multime. Strada. Urbanism.
Colegialitate. Aroganta. Invidie. Satisfactie.
Liniste. Muzica. Galagie . Liniste iar.
Idei. Razvartire. Dezamagire.
Lacrimi. Perna uda. Pleoape stranse. Intuneric.
Dimineata.
Liceu. Adolescenta. Muzica.
Aroganta.Incredere in sine. Prietenie. Complicitate.
Intriga. Barfa. Triumf. Ras. Plans. Multime. Frustrare.
Dans. Petrecere. Extravaganta. Efervescenta.Muzica. Curente.
Revolta. Nesiguranta. Dezamagire. Esec. Cautare. Tunel.
Regasire.Vis. Intuneric.
Dimineata.
Sarut.Iubire. Pasiune.
EU.
TU.
NOI.

Rascruci...

2010-09-08T22:03:00.011+03:00

Unde se duce ploaia mea cand adesea o gonesti cu soare?
Ma strange ca o menghina...ma sufoca atunci cand apasa tot mai greu si mai greu pe pieptul meu. E mult prea devreme sa mor prin mine si prea tarziu sa traiesc fara noi.

Nu. Nu mai dansez fara mine. E chinuitor sa incerc sa invat pe altii coregrafii pe care eu le uitasem. Acum ma invat pe mine, prinvind intr-o oglinda inalta si verticala. Privind in tine. Nu. Nu e street ( poti sa razi kitten'. Si tu Lavi) Nu. Nu e nici macar pe muzica. Muzica poate sa fie doar atunci cand tu imi canti la ureche...Doar cand imi zici povesti...Ma las de orice forma de dans, cand tu nu ma inveti.

Pasind... Pe unde?Pe zambete? Pe ofuri? Pe cearcane si deja prea multele si chinuitoarele nopti nedormite? Pe astea calc, tot cu pasul intreg si hotarat, tot cu spatele drept si pieptul inainte, tot cu fruntea lasata si obraji umezi.

Si suiera vantul asta peste tot ce rupi din mine...si daca nu as avea nevoie atat de mult de asta, cred ca ar durea teribil. Rupi carne din mine, ca sa poti intra in sange, si o faci cu succes. Nu ma poti rupe din tine, pentru ca unui om nu poti sa iei niciodata ce ii apartine. Au fost o multime de rani care au lasat urme vizibile Urme care nici fardul si nici zambetul nu le-au acoperit in timp. Imi spui mereu ca ele ma definesc ca femeie. Ca om.Imi spun si eu.

Oarecum, am stiut mereu ca ai sa vii. Oarecum te-am cautat mereu, oarecum te gaseam in vise. In vise...vrei, nu vrei ,esti al meu. Oarecum nu exista. Darami urme de ziduri, si lasi ruine. Ruine care asteptau sa fie ruina, ruiante de alte sperante si iluzii, care la randul lor vor deveni praf.

Nu imi fi strain. Nu imi poti fi strain. Nu poti sa ma transformi intr-o straina in orasul meu, fara sa imi dai harta. Nu imi fac planuri. Nu astept promisiuni. O sa fie cam... cam un oras al nostru. Un oras fara ghid si fara brand pentru turism. Ce pot sa mai scriu? Ce pot sa mai fac?Cum sa ma mai lupt cu ceasul care se poarta intocmai ca un tradator? De ce ma faci sa ma intreb atatea?

Se poate oare, ratacindu-ma in tine..sa ma mai gasesc pe mine? Vin la tine cu ochii inchisi si cu inima deschisa. Vin la tine inarmata cu ochi si zambete, dar fara arme albe si sau negre sau rosii... vin mai dezarmata de mine sa ma inarmez cu noi.

________________________________________________________________________
* nota autorului= Am scris la sensul metaforic. daca ai citit si te-ai pus sa faci legaturi stupide in legatura cu personaje trecute din viata mea, sau ai citit si ai impresia ca bat vreun apropo la vreo situatie pe care tu sa o stii, am si eu o rugaminte...Da "X" acolo in coltul drept. Mersi:)

Taci si asculta...

2010-09-07T22:55:00.003+03:00

Daca nu ai inteles asta...te rog...da un "X" acolo in coltul paginii....

D'ale noastre

2010-09-04T19:06:00.005+03:00

Ea: Nu pot...sincer nu pot sa il inteleg. De ce mama dracului nu poate pur si simplu sa lase totul in urma...? Adica duuude! eu asta fac! si l-am iertat pentru toate tampeniile...nu poa' sa uite un singur moment de slabiciune?
Eu: Ma...acuma trebuie sa intelegi si tu. Omul e nesigur. Si a facut prostia de a te pune pe un piedestal. Nu credea ca esti capabila de vreo tampenie, da' tu esti tu si ai facut ceva prostesc. Nu e nimic strigator la cer, dar nu functioneaza ca si cum ar trebui sa fiti chit. Pe sistemul: Eu te-am iertat de "n" ori asa trebuie sa faci si tu. E clar ca de inteles, te-a inteles da' trebuie sa treaca peste.
Ea: Bai fata, ma tine intr-un stres continuu. fumez 3 pachete de tigari. Ma enerveaza ca nu spune nimic. Nici nu ma acuza, nici nu imi da dreptate. Nici nu ma gandesc la o despartire... Dar el?El ce vrea?! De ce nu imi spune?
Eu:De ce nu il intrebi?De ce ma intrebi pe mine? Ai impartit totul cu el, de la pat la tigari...nu ar trebui sa stii ce vrea?
Ea: Pai daca e babalau si se inchide in el. Sa il vezi cum sta dus asa... Inexpresiv. Pot sa vorbesc despre orice...De la carti la curve, si el pare asa...in alta lume.
Eu: Pana mea. eu de unde draci sa stiu? Te iubeste bai, asta e sigur. Ca tu il iubesti stiu cu o certitudine zdrobitoare. Ma izbeste oricand, la 5 dimineata cand nu iti raspunde la telefon, sau cand iti cumpara flori. Totusi vorbesti cu persoana a carei viata sentimentala a fost... hmmm... nu gasesc cuvinte....
Ea: Praf?Mda. Cam da bai. Dar se pare ca rasare soarele si pe strada ta Claudelu'...
Eu: Tu vezi de soarele tau acolo. Pune mana si fii om matur, si mai lasa dracu tigara aia ca o sa iti faca plamaniii mina de carbune...
***************************************************************************
Eu: Ufff.. Cine te intelege? Il vrei sau nu?
Ea: Pai da, dar ... Nu stiu mai, daca nu ma place el. Adica daca imi pun in cap pot sa fiu cu el, cred..
Eu: Scuteste-ma de mandrie feminina... Nu poti sa iti pui in cap o relatie...
Ea: Mersi bai! Ma faci sa ma simt muult mai bine.
Eu: Pai ma...pot sa fiu cinica si dulce sau realista si cruda. Asta stii deja.
Ea: Aha. Bine. Si eu ce?Imi place tipul de mooor!
Eu: Ma...Vorbiti destul de des. De ce pierdeti timpul cu invartitul dupa coada eu nu stiu, si nici nu imi explic...Poti foarte bine sa il saruti in timpul in care te dai la el atat de discret incat nici nu observa... Si el cand incearca sa isi dea seama cum sa te vrajeasca sa te pipaie mai putin decent decat replicile alea stupide...
Ea: Clar...
Eu: Sau nu...Suntem femei...nu trebuie sa fie clar:))
*******************************************************************************

Femeia e un mister delicios. Ba nu. Nu e. E doar desteapta si proasta. Adica nu o sa gandeasca nimeni mai clar ca ea in niste treburi, si sa fie mai stupid decat ea in dragoste. Si nu. E prostesc sa pui toate femeile intr-o oala, le fel de stupid cum e sa subapreciezi nasul fin al barbatului in a intelege. Putem fi intelese, sau putem sa nu. Putem sa ne deschidem mintea sau sa fim stane de piatra. Nu stim nici noi, deci nu te intreba de ce este asa...

A doua oara...

2010-09-01T15:14:00.004+03:00

Ce sa imi mai iei?ce imi mai apartine? Am plecat cand a inceput ploaia. Si am lasat acolo ultima bucata din ce am ramas. A durut rau...stii... chiar a durut. Dar durerea nu mi-a fost niciodata straina. Stiu. Am mai ramas. A mai ramas ceva pana la urma, desi spun ca nu e asa. Si ramasitele astea isi asteapta calaul. Stiu cine va fi calaul.

Si o sa doara, si o sa curga in lacrimi sarate... ba nu. amare. Mai amare decat cele de la inceputul ploii.
Stii...e septembrie. acum e. Au ramas multe in vara asta. Am ramas si eu pe undeva pe acolo, cautand trenul potrivit spre toamna. Stii.. Ti-am spus. Din realitatea fictiunii mele.Iar pierzi firul. Nu. Nu ma incurc in metafore. Nu le gandesc. NU le aranjez si nici ele pe mine. Nu sunt mereu tot ce scriu, dar tot ce scriu ma reprezinta. Nu incerca sa ii dai de capat frazei. Nu ai cum. Cu ea m-am trezit dimineata in cap.Si stiam ca e asa ,desi nu stiam de unde si ce inseamna.

M-am trezit zambind dimineata, cu picaturile de somn chinuitor sub perna, desi cu o nefericita durere de cap. Acum cad frunze...acum cad bucati de amintiri si cuvinte neterminate. Cad in nestire pe alee... si sunt numai bucati din noi...Acum e soare de septembrie. Am vazut ca seamana izbitor cu soarele de mai, dar mi se pare mai rosiatic. Cred ca e de la struguri. De la vin. De la mirosul amar de rugina si doaga.
Am vazut...m-ai lasat fara mine, desi eu nu iti foloseam. Am vazut. Am simtit. Am constientizat ca trebuie sa imi iau bagajul si sa imi vad de drum.De aceleasi carari incurcate. O clipa am avut impresia ca a ramas la tine cutia de inghetata in care sunt gandurile mele, dar mi-am dat seama ca trebuie sa fie undeva in bagaj. Si daca nu e, inseamna ca e intr-un cos de gunoi acum. Sigur nu stiai ce e si ai
aruncat-o.Sau ai aruncat-o pentru ca stiai ce e.

Am plecat stiind ca deasupra mea este acealsi cer ca si inainte. Doar cu nuante diferite. Am plecat stiind ca o sa respir la fel, ca o sa plang la fel, ca o sa ma zbat la fel, si mai ales ca aceasi oameni care ma iubesc ma vor la fel.
" Multumesc pentru toate clipele frumoase...pentru restul insa iubite...roata se intoarce..."

Cand am plecat ploua. Ploua crud si trist. Acum ploaia nu ma mai atinge:)

Cand incepe toamna...

2010-08-29T13:53:00.006+03:00

Cand toamna isi aduce cantecul de oftaturi peste nunta verii, dupa ce a trecut si Sfanta Marie cu tot cu strugurii ei, cand strazile sunt mai mereu ude, intregesc tabloul meu plumburiu

Afara miroase a amar de nuca. A amar de drojdie...a amar de suflet... Stii...e toamna.. stiu. e toamna. Cum sa nu fie amaruie?cand e toamna. Iar goneste augustul..care e augustul meu. iar planteaza un gol in stomac si o lacrima in suflet. Doar pentru ca e toamna. Sunt absurda. Mint. De fapt desi spun ca nu o astept...ca nu imi place, stau mereu cu inima in ea. Si ea e in inima mea.Cliseu.
"Vezi...randunelele se duc..."

Uite...acum nu mai e vara tarzie. chiar nu mai e..desi azi inca e august...e o zi de prelungire a lui august. sa zicem noi ca vremea nu are speranta...eu vad cum se zbate sa fie tot calda si mai lasa un pic de august pe aici. Dar afara e plumb. si in noi nostalgie.
"Se scutur frunzele de nuc..."
Cand e toamna ca acum, zic ca mi-e dor de diminetile de mai. si asta nu e minciuna. Dar cand decorul aramiu trece de pereti...trece de piele... trece de sange si ajunge sa fie eu, sterge cam tot ce e de mai pe acolo... Stii... satula de realitatea mea, ma retrag in realitatea fictiunii mele... si apoi iau trenul inapoi spre toamna....
Afara e racoare...in pătură e călduţ... in inima e între...Ma întristează doar rochita părăsită pe un umeras...Rochitele. Au bilete de adio pentru vară, si parfum de pielea mea.

"Se aşterne bruma peste vii..."
E toamna...scriu nimicuri neinspirate....doar pentru ca e început de toamna.. Doar pentru ca încă îmi prelungesc augustul si încă port în ochi nisipul marii nevăzute anul acesta...
"De ce nu-mi vii...?"

"Mi`e dor de mare!
imi place la mare k esti curat tot timpul..marea te spala
si e sarat nu?te spala si te sareaza.
tu ai fost vreodata la mare?
nu..da` am visat k am fost
intr`o zii mi.a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua..
si cand ai intrat in apa ti.a trecut
da..si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara
si mai e cineva in ea?
suntem numai noi doi..aa si marea!
pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
nu..cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri.."

Pasi...

2010-08-26T11:26:00.005+03:00

Merg de ani verzi pe aceleasi carari cunoscute ,cu pasi care si azi par straini. Vad oamanii cunoscuti, care inca imi vad chipul ratacitor. Impart acealasi zambet, acelorasi fete crispate. Am acelasi suflet gol in acelasi trup plin. Ma intrebam de curand… De ce lumea mea mica, e la fel de dispretuita de lumea asta mare si primitoare?Asa se spune… Ca lumea in care traim…e mare ..si primitoare pe deasupra.
De ce aceasi oameni, oameni care ma cunosc se comporta ca necunoscuti? Si eu de ce ii percep ca prieteni pe cei care inca ma privesc dusmanos? Sunt intrebarile care suiera prin somnul meu…sunt intrebarile care imi graveaza cearcane pe fata. Ca tot incercand sa dau o definitie vietii mele, mie imi pun tot mai multe intrrebari…si am tot mai putine raspunsuri. Cand dragostea incepe a valsa cu mine, eu stiu ca pasii ma stiu pe mine, iar eu nu vreau a ii recunoaste. Incepe o toamna cu plumb…cu auriu in frunze si cu mine pe strazi plouate. Incepe o toamna cu iubiri ca in poeziile lui Eminescu.

Privind nimicul pe care l-am realizat pana acum…nimicul pe care multi il percep ca fiind totul, asa cum criticii apreciaza un tablou gol, si pe care altii nu il percep in nici un fel, aproape ca imi vine sa imi mai pun o serie de intrebari a caror raspunsuri zac in constiinte lung chinuite de alte intrebari. Iti spun, ca daca ar fi sa dau pana la urma o definitie corecta vietii, as spune intrebare…sau intamplare. Cam rimeaza. Cam rimam intr-un univers in care se scriu doar versuri albe. Univers in care poti de altfel sa te pierzi odata cu peisajul, sa ii intri in abstract si sa te camuflezi cu el, sau deopotriva sa te impotrivesti lui si sa fii insuti un univers mai mare… mai ciudat si mai complex.

Ma intriga in zilele astea de vara tarzie si toamna timpurie cam tot ce nu merita nicicand. Poate ca te amuza…dar ma gandeam la timp si la cat de absurzi suntem cand e vorba de el. Inchipuie-ti ca am fost suficienti de preocupati de nimic, incat l-am quantificat.Da. Pe timp. Nu pierde firul. Altfel de ce citesti? Si cum spuneam. L-am impartit. Si nu numai intr-o diviziune ci in..hmmm… o multime. Cat de hapsani fata de noi am fost, ca singuri singurei ne-am condamnat la batranete? Dar nu.. nu e greu de loc. Si nu. Timpul nu trece. Noi mergem in el… Trecem adica. Unii mai repede, altii mai incet, dar cu totii mergem inainte. Si asta pentru ca nimeni nu a fost destept…sau intelept sa invete sa mearga inapoi. Am cazut constant in capcane aruncate la intamplare. Si ne ridicam din gropi ca pasim zambind in nisipuri miscatoare.

Nu ne mai multumeste nimic. Ne umplem de noi, ramanand tot goi. Uite..acum nu pot sa mai fiu goala. Acum ma umpli cu tine. Ma faci sa ma citesc…ma faci sa ma citesti… Esti inceput de toamna. Esti aramiul din ea…

Hai sa iti spun despre noi...partea a IIa..

2010-08-23T22:46:00.005+03:00

Ne plimbam de maini neatinse si ne pupacim fete nevazute... Cam asa e cu noi, mai draga tu. Ca noi stim...e lucru hotarat...stim exact ce trebuie sa stim si stim exact ca stim si ce nu trebuie.
Ti-am spus ca mi se intampla adesea sa imi fie teama sa gandesc in fata calculatorului?Ti-am spus... adica ce nu ti-am spus?Nu ti-am spus ce ai auzit deja prin mintea mea si ce dracu sa mai spun. Si draga tu, cu toate ca mereu e ridicat steagul ala alb, pace pace ...nu prea este. Si tare ar fi monoton sa fie.
Cum sa fie pace...cand o scorpiuta imbarcata in fata sihastra si un ...hmmm...te las pe tine sa spui...( mi-as pune singura capcane si culmea..as mai cadea si in ele) se gaseste ...exact cand trebuie cu tine?Mmm? Ia scrie tu...
Mai..si cum se face ca tot vorbind cu mine despre tine, ajung sa vorbesc cu tine despre mine?Si cum se face ca tot catarandu-ma pe tine...observ ca tu tu te-ai catarat de mult?Ufffff...sa imi trag sufletul...Hiuh...numai prostii au trecut acuma prin mintile alea de monstruleti! Bai bai...era vorba de...ehh.. mai conteaza?
Si spune si tu...ca tot intrebandu-ma "de ce eu?" am aflat ca trebuia sa intreb "De ce nu eu?"...Ei biine... meritam prin drept divin... ufff... Iar greuuu...ce sa fac si eu..ce-am invatat...

Si acum serios draga tu... Suntem asa...cam tineri..si atat de noi... Sa iti zic ca povestea noastra nu are un autor? sa iti ca sunt doi? sa zic ca suntem la prima litera desi am scris carti? Chiar sa iti spun ca vreau sa imi lipesti inima aia facuta bucatele? Ca abia astept sa zambesc non stop ca atunci cand e cu micile detalii...? pai ...mama masii, draga tu..stii cat am asteptat? stii cat te astept inca?
Sa iti mai spun mai draga tu...ca e bine mai.. ca pe acolo o sa fie o tipa exact masura ta...care sa stie inainte ce vrei...care sa imbrace cu camasile tale cu miros de tutun si sa faca cafeaua dimineata. Ai sa razi, dar cred ca deja te cauta si poate mai ceva ca tu pe ea...As vrea sa fiu prin preajma cand o sa va gasiti...Chiar as vrea sa i te dau eu...si sa ii spun ca o meriti si ca te merita... As vrea cam multe, mai draga tu... dar nu uita...intre timp...am drepturi depline...esti al meu...
Cu drag....
Eu:)

cu ce sa umplu o pagina??

2010-08-21T18:28:00.002+03:00

Oare cu ce umplu o pagina?
Pai incep …iata…
Pot sa va scriu despre ingersul imperfect care a devenit mai imperfect…care nu a fost nicicand perfect..sa va scriu despre faptul ca nu a fost un inger?A fost…este…inca face oameni sa zambeasca. Inca vindeca rani, lasand pe altii sa I le vindece pe ale sale. Faptele ingerului, daca poate fi vorba de natura umana a acestui inager inuman au fost cam neindemanatice, sau prin stangacia lor au reusit lucruri frumoase. Imperfectiunile lui au reiesit (din dorinta de a fi perfect)…incercand sa joace un rol principal in viata altor ingeri cand a uitat sa mai joace rolul principal in viata lui. Ce inger prostut. Sau ce neinger

Pot sa va scriu despre Alice in nici o tara. Alice care a scos wonder-ul din ea…sau la ascuns mai vartos. Alice care se intreaba adeasea cum e asta cu prietenia. Ma intrebat zilele trecute o chestie foarte ciudata… Ma intreaba intr-o doara, cu o mana in barbie si una pe suflet: Bai clau…din toti oamenii carora le-ai fost prieten…cati au raspuns la fel?Si stiam ca fraza asta am mai auzito undeva. Am uitat unde. Si nu i-am raspuns. A plecat grabita…isi uitase cutia cu inghetata plina cu ganduri pe o banca in parc. Ce copil. Si uite…Alice …mi-a dat voie sa sa pun in bagajul deschis orice vechitura ce tie nu iti mai trebuie. Orice amintire de care vrei sa te lipsesti…orice frica pe care o vrei disparuta, si mai ales orice oftat exilat. Are multe sertare la bagaj sa stii… Incap multe…si oricand poate sa primeasca… Bagajul e in mine…

Pot sa va scriu despre…despre…cine?Despre cea care a gasit urmele de parfum…despre cea care a aruncat mastule..despre cea care a vazut masca urata de care se temea.Hmmm… Nu imi este mila de ea in schimb. Stiti, ea e genul ala de…om care si-o merita. Orice I s e intampla o merita. Nu va spun ca e si cea mai mare tradatoare, si m-am certat de curand cu ea. Am vazut cu se tot lamenta ca vai de viata ei, si am cam intrat in ea, sfasiind tot pe acolo. I-am spus de la inceput ca de blandete nu poate fi vorba . gataa… S-a cam suparat pe mine o vreme. Inca nu stiu daca ne-am impacat sau nu. Dar clar ca orice I s-a intamplat pana acum si-a meritat…Si lucrurile alea mici si bune si delicioase…
Totusi…Tin sa va anunt, ca am auzit..( e posibil sa fie un zvon nefondat) ca e o tipa noua pe strazi.. inca nu a aparut si pe “Praf de cuvinte”, deci foarte mondena nu e inca, dar mi-a spus cineva ca a amenitat ca o va face. Cica e o tipa dintr-o bucata. De aia, cu tot tacamu’ de incredere in sine, de putere si sperante.Cica e si frumoasa, si a dracului de intepata, si cica tocmai isi revine dupa nu stiu ce furtuna. Cica a pierdut mai tot, si cica nu mai are totusi nimic de pierdut, de aia e si asa de increzatoare. Dar cica are multe de dat…Nu stiu cat de tare e tipa. Dar imi va dovedi ce ii poate pielea curand…

Despre mine?Sa va spun despre mine?Nimic interesant… ma simt unwritten … the rest is still unwritten de fapt…

Hai sa iti spun despre noi... Partea I

2010-08-20T20:44:00.002+03:00

Hai sa iti spun cum ne jucam noaptea cu umbra celuilalt...Cum tu soptesti un nume...si eu il soptesc pe acelasi...Hai sa iti spun o povestea care incepe cu mine si se termina cu noi. Stiu ca esti tot numai boxe si tastaura, ca scrii si citesti numai cand e si muzica prin preajma...asa ca hai sa iti spun.
Eu am fost eu la inceput si tu ai fost tu, si apoi tu ai asteptat ca eu sa vin sa mi te dau si eu am venit. Si noi ne stiam dinainte ,de aia am devenit noi. Ca ne alintam pe soptite si ne pandeam pe dupa bloguri si pe dupa cersafuri si ne dezbrcam unul pe altul de cuvinte. Hai sa iti spun ca suntem niste carti...hai sa iti spun ca tu ai spus asta...niste carti care se scriu una pe alta...stiu tie iti place sa crezi ca ma scrii mai bine si mai mult, dar eu te las sa te scrii si singur si te las sa crezi eu copii de pe foaia ta...ca poate as fi neindemanatica si as lasa pete de cerneala.
Hai sa iti spun despre noptile in 2...nopti zise langa urechi si auzite doar de noi si cearsafuri. Hai sa iti zic ca e doar intim si nu rusinos.Iar stii...
Hai sa iti zic ceasul nu mai ticaie la fel...si ca nu suntem periculosi.. hai sa iti spun ca suntem doar tineri...
Acum te astept sa imi zici si u...Povestea care incepe cu noi..si se termina cu mine dormind...( stim noi:) )

Bucati de decizii

2010-08-17T20:46:00.003+03:00

Sick of it:)
Zilele astea au curs ca dracu... greu si ...si m-am supus la niste cacaturi nasoale... rau...singura. Putea sa fie scurt si nedureros. Si a fost lung si chinuitor. Pentru ca da. nu am fost in stare altfel, si totusi eram in stare. ma inteleg eu. sau nu.
Ce sa zic. Nu zic nimic. Am aruncat cu mine in tine, si cu amintiri si prostii si pe urma ce? Fuck...

Tre sa ma simt ca la alcolicii anonimi? Ca asa ma simt?Ca imi pun pe hartie ce?ce hartie? asta e tastaturaa! Ma amestec in ganduri, si ele se amesteca in mine.
Hey..stiu ce vreau. Mi-am spus sub dus...am spus doar ca o sa tip... sa fiu dorita...iubita... sa fiu eu si sa fiu tratata ca un eu matur. nu sunt gingasa.
Mama masii de muzica si de chitara... Prea le zice.
Hai in seara asta sa nu mai fixam cu privirea colturi. Hai sa nu ne tachinam. Hai in seara asta sa ne dezbracam de prostiile de ieri si azi si oricand. Mai mai... Greu cand pe campul de lupta sunt doar eu...sau al naibii de usor...
De maine lectii de chitara ...clar...

Miroase a dimineata...

2010-08-14T09:50:00.005+03:00

Imi pare rau… am desenat un apus stramb…
L-am pus pe o hartie galbena si nu mi-e iesit deloc…
Miroase a dimineata si verde si a iubiri neimplinite… uite …sa fi fost aici acum, poate te-as fi dezbracat de tot ce ne-am promis, si ti-as fi ajuns cu manutele pe piept si l-as fi sarutat marunt ca ploaia de vara. Si poate as fi incercat sa iti descos 10 randuri de piele si carne si sange , doar sa iti tin inima in palme. Te-as fi lasat fara 8 vieti, si pe a 9 a as fi pastrat-o pentru mangaieri si chicoteli… Am desenat stramb relatia ideala, te-am lasat sa ma iubesti in culorile cele mai frumoase, dar daca fundalul era gri… si daca pictorul era prea copil…
Miroase a tril de greier, si a viata. Mi-am trait viata pe gara, tot asteptand, tot primind oameni, tot carand bagajele altora, si nu am stiut cand e randul meu sa urc in tren. Mi sa spus ca pe al meu l-am perdut…dar eu nu cred. Sau macar sper ca in fiecare zi trece prin gara asteptand sa urc eu… si nu e gol, pe scaune rupte stau prietenii din copilarie si iubitii parasiti, pe cele mai confortabile stau prietenii prezentului si controlorul sigur e mama…asa stiu eu ca trebuie sa fie trenul meu…
Am lasat in urma oameni, pe care i-am uitat, simtindu-I doar figuranti in piesa mea de teatru, oameni care meritau macar un rol episodic. Am iubit poate prin prisma a ce nu am avut, a ce mi-as fi dorit sa merit. Prea am iubit saruturi nedate, si prea le-am prelungit pe cele furate…
Am renuntat sa mai cer… sa mai astept…am primit prea multe cred, asa pe …ochi frumosi, cum ar spune cineva… Da… viata e o lupta nedata, viata ne ia pe sus si noi ne plimbam pe langa ea, fara sa o luam clar pe vreun drum…
E noapte adanca…eu scriu pe caietul de notite la biologie…e intunericul cel mai profund…trebuie sa se iveasca zorii…miroase a vis, a verde..si a dimineata…

la multi ani alice..claudia:)

2010-08-12T21:51:00.001+03:00

Sunt mai mare.
sunt mai cum?matura:)) glumesti?
azi a fost Ziua mea. prin lege...zi frumoasa ca mine:)

De seara...

2010-08-09T22:31:00.002+03:00

S-a scurs ca un pahar de vin rosu, peste orizont, apusul. Apoi noaptea si-a facut locul usor cu, coatele peste dealuri , lovind bland satul.
E o seara linistita, si eu ma simt usora. A trecut multa vreme de cand am simitit liniste in jur si in mine. In ultimul timp m-am simtit ca intr-un avion. Au tot fost imbarcari si oameni care au plecat. Oameni importanti…Au fost turbulente, au fost furtuni pe care le-am auzit atunci cand ochii ii tineam stransi si inima chiar si mai stransa, a fost si soare, si nori zambitori. Am vazut pe geam lucruri surprinzatoare, si de sus cum oameni mici… faceau lucruri mari, si cum oameni mari in ochii altora faceau niste josnicii…
Au fost momente clare in care am crezut ca avionul se va prabusi… ca doar eu sunt in el. Ca e calatoria finala. Dar niciodata nu a fost asa. Eu sunt intradevar puternica, si uneori mai putut sa zbor chiar cu avionul in spate. Nu. Nu e vorba de ego.
Prin fereastra imi bate slab un neon. Ciudat. Uneori lumina ajunge atat de greu la noi, si defapt e tot timpul in noi. Noi.
E o seara linistita si eu sunt eu. Nostalgica, zambitoare, cu o carte imaginara in mana, cu cateva mii de povesti nescrise, cu un infinit de cuvinte nespuse, ca saruturi cu gust de mare, de inocenta, de copilarie, nedate, cu vise neimplinite, cu dezamagiri uitate. In seara asta chiar pot sa fiu eu. Sa fiu nostalgica. Sa aprind o tigara inaginara (eu nu fumez si sunt si alergica la fumul de tigara dar mi-ar fi placut sa pot fuma o tigara pentru tinerete) , sa beau si un pahar de vin alb(nu am) si sa imi pun rochita aia alba draguta, sa imi las parul pe spate, sa ies desculta prin iarba deasa si sa imi intind o patura sub stele si sa visez in continuare. Wonderland a fost tot timpul in Alice, dar ea niciodata nu a avut decat bagajul ei mare, gandurile din cutia de inghetata si un borcan in care pastra marea de acum cativa ani. Am facut prea multe enumerari, poate m-am repetat, Azi sunt Alice si Alice greseste atat de dulce uneori.

Fire de nisip:)

2010-08-03T15:26:00.003+03:00

Hai iubite…sa mergem la mare

E tot acolo izbind valurile si strigand catre copii rataciti ai lumii. Tot in condeiul scriitorilor palizi e caror scrumiere nu sunt niciodata goale. Hai iubite sa ne scaldam pacatele in apele tulburi ale marii. Sa privim tamp cerului care ne zambeste stramb cu cativa nori lipsa. Eu nu am vazut marea. Nu in ochii tai, nu in i-am simtit gustul pe buzele tale si nici nu i-am mirosit taria de langa focul jucaus de tabara.

E tot acolo de secoli rosi in coate, de veacuri prafuite si noi iubite nu ne-am dus iubirea sa o vada, nu am dus-o cum parintii isi duc copilul schilod la apele minunate in speranta nauca a unei vindecari. Si sunt nopti in care o aud cum ma striga. Cum ma cheama spre adancurile ei tacute si fara viata. Ca eu sa ma duc sa ma vindec, de dezamagiri, de idealuri pierdute, de amintiri prafuite uitate intr-un caiet, sa strig catre luna ca eu iubesc, ca eu plang…ca eu scriu si nimeni nu citeste.

Tu taci. Privesti pierdut intr-un univers paralel cum ti se decoloreaza usor constelatia iubirii. Unde sa mai incap eu, atat de mica si nesigura?Unde ai sa imi pui caietul si pixul si sutele de carti necitite? Si toate fricile mele?stii am un bagaj cam mare pentru o fata de varsta mea, si nici macar nu imi place sa imi cumapr haine. Ma refer la slabiciuni, trairi, mici traume cum le spui tu, nebunii subite, tensiuni nevindecate si alte astfel accesori pe care le port zilnic.
Iubite…unde e marea?Dar tu unde imi esti?Unde s-au dus toate scoicile cu perelele lor si toate clipele noastre?S-au pierdut?Ne-am pierdut? Plutim in deriva ca o sticla cu mesaj inauntru?Cate intrebari...
Alice si-a pierdut Tara Minunilor...dar a gasit marea...

2010-07-26T22:51:00.000+03:00

Glossy Chart

Dinamism,actualitate,complexitate,

frumusete,stiinta,stil… asta e moda.

Cu toate ca adevaratele izvoare ale modei sunt in preistorie ,marturii fiind desenele din anticele pesteri, moda isi face aparitia pe deplin in sec al XIV-lea ,in faimoasa Italie de unde incepe sa-si lase amprenta pe intreaga societate..Intai face diferenta intre imbracamintea femeilor si a barbatilor (costum) ca mai apoi sa explodeze si sa patrunda navalnic in multe domenii cum sunt sportul,arta sau mass media Are defectul de a improsca cu linii,stiluri, culori si teme continuu si chiar sa-i duca pe unii la dependenta orbindu-i prin spectaculozitatea ei. Moda aduce concepte noi cum sunt “glamour”,”funky”,”ecletic””vintage”, se reinventeaza si NE reseteaza. Are puterea sa ne si apropie,individualizand grupuri,stiluri si curente. Deja ii putem pune marca in lifestyle.

Eu vad moda ca un trend in conformitate cu propriul ego,Intotdeauna imbracamintea si accesoriile ar trebui alese in functie de “gustul” propriu,gradul de confort si modul in care te avantajeaza .

Moda e un mod de a te exprima,de a tipa clar si tare cine esti!

Express yourself !

Tu...cine esti?

Urme de parfum...

2010-07-25T18:47:00.001+03:00

Ai lasat jacheta sa cada usor peste mocheta. Eram pe canapea si iti priveam mut gesturile dezorientate. E singura data cand tu nu esti sigur pe tine sau ce…? Nu. De fapt sunt rare momentele cand esti singur de ceva. Privesti cu ceata in ochi spre canapeaua pe care stau ghemuita eu. Si nu. Nu ma intrebi cum am reusit sa intru, pentru ca e oarecum in plus intrebarea. Te duci molcom spre bar si iti torni un pahar de ceva. Probabil tarie. Azi a fost probabil o zi prea lunga. Ma privesti iar si apoi treci cu ochii peste canapeaua de pielea. Ai vrea sa zambesti la gandul ca pe acea canapea dimineata ai lasat in extaz o femeie de 10 ori mai frumoasa decat cea care e acum. Dar nu zambesti. Oare cum o chema? Ti-a lasat numarul de telefon pe noptiera si a plecat probabil pe la 12 gonita de siguranta ca nu o vei cauta. Acum numarul zace undeva in fundul cosului. Te simti strain in propriul tau sanctuar. Si te strage lumea din care culmea, doar tu faci parte. Si esti gol. Vezi o copila ciufulita, izgonita si ea de cine stie ce ganduri, si…si nimic…Pasesti spre coltul opus al camerei si te asezi la masuta de sticla. Te uiti in jur. Esti incapabil de a rosti ceva. Ai lasat mastile azi intr-un sertar dupa ce ai facut dus, si ai uitat sa iti pui vreo una. Si te-ai intors cu sufletul greu, apasat de atatea si atatea remuscari. Ridici capul spre tavan si neonul te orbeste. Esti intr-un blur total. Inchizi ochii, ii deschizi si desi ochiul raspunde acum la comezile creierului, tot in blur te simti. Ai fost tot timpul in cautare a ceva. Si ai cautat in atatea persoane incat numarul lor e departe de a fi memorabil. Te ridici in picioare, ma privesti la fel de nauc si intrebator si apoi te indrepti cu aceasi stare deplorabila spre dormitor. Stiu. Intai ai sa deschizi sertarul cu masti. Nu .nu mai sunt. Le-am aruncat toate. Le-au luat de pe strada si femei si barbati. Te cutremuri la gandul ca acum va trebui sa iti faci altele si te prabusesti in pat. Iti scoti camasa si o arunci undeva. Auzi scartaitul usii de la baie. Te simti de parca te-ai fi trezit in miez de noapte intr-un loc strain si parca o urma de teama iti zvacneste in piept. Dupa ce am iesit din baie cu parul strans, desi stiu ca urasti asta, mi-am pus peste pielea goala camasa aruncata de tine. Nu. E departe de mine gandul sa te seduc si tu stii. Dezorientarea persista in ochii tai si fiind ca patul tau e prea intim si personal pentru tine, ma asez pe fotoliu. Te-ai intrebat o clipa de ce mi-am pus camasa ta. Apoi ai renuntat la gandul acesta. Nu am vrut sa te simt pe tine. Ci urmele de parfum a zecilor de femei care le-ai adus aici folosindu-te de una din masti. Fara masca esti usor previzibil. Esti un mare nostalgic si poate prietenii tai ar fi uimiti sa te vada asa. Cand nu esti atat de bun in ceea ce faci. Atat de rau defapt. Cand poate te bantuie toate fantomele deodata, si cand auzi suspinele in somn. Pui bratul sub cap si iti vezi viata ca o rola de film. Sunt si imagini voalate, pe care le-ai stricat intentionat ca sa uiti ca poti fi si slab. Dar nu uiti. Doar ca eu, nu inteleg de ce ti se pare o slabiciune. Nu. Nu am sa te intreb. Te-am auzit cand te intrebai in gand pe tine si am auzit si tacerea de dupa raspuns. Neasteptat intorci capul spre mine. Doar intoarcerea a fost neasteptata pentru ca stiu oricum la ce te gandesti. De unde stiu? Cum te citesc atat de clar, cand abia ce am luat loc pe fotoliul tau? Pai, langa sertarul cu masti, era si sertarul cu indoieli. Si indoielile cantareau tone de idei preconcepute, si nu am avut puterea sa le arunc. Mastile erau atat de usoare, si oarecum fragile, dar si ele multe, si am fost surprinsa sa vad ca pe ca de frumoase erau unele, pe atat de urate erau altele. Cred inainte sa faci dus dimineata, aveai una din cele mai urate masti ale tale, pe cand cu doar cateva ore inainte ai avut masca aceea fermecatoare. Nu inteleg cum le schimbi atat de repede, sau criteriul la care te raportezi cand o faci, dar dupa ce le scoti ramai ….doar tu. Si realizezi ca femeia ce ti-a lasat un naiv numar de telefon, te-a vazut cu masca acea oribila si a plecat. Te ridici. Iti scoti cureaua, pentru ca te strange groaznic, si te asezi in genunchi cu capul pe picioarele mele. Stiu, stiu ca ti-e atat de teama. Stiu ca doar azi vei ramane fara masca. Stiu ca pana maine vei avea iar cel putin o suta. Stiu ca mi-e imposibil sa le arunc de fiecare data, si probabil voi fi pacalita de una dintre ele. Mi-e teama de masca aceea urata. Doar de ea. Pe pielea fina am simtit greutatea lacrimii tale. Ti-am luat capul in maini si ti-am sarutat ochii. Stiu ca ai nevoie de asta. Stiu ca te infricoseaza oamenii ca tine.
Stiu, dragul meu… dar in seara asta eu sunt aici sa ma lupt cu toti diavolii din tine. Stiu ca in seara asta esti prea obosit sa poti tu lupta cu ei. De maine, lupta incepe iar. Inchide ochii. Plangi. Doar in seara asta eu voi lupta cu toti diavolii tai. De maine vei fi iar in ochii prietenilor tai atat de bun in ceea ce faci. Atat de rau defapt.

UPDATE: Am scris urme de parfum fara sa imi amintesc de aceasta melodie..am gasit-o intamplator zilele trecute:)

Pentru tot ce sunt cand sunt cu tine...

2010-07-19T20:05:00.001+03:00

Mi-am incuiat gandurile...stii tu unde...in obisnuita cutie de inghetata... Defapt tu nu stii...Sunt rare momentele in care arunci un ochi pe blog...si cauti in fuga un text care ar putea fi despre tine... Nu stii ca defapt cand scriu de cele mai multe ori cand scriu ma gandesc la tine ...
Stii...Nu sunt la fel cand sunt cu tine...si nu stiu cum se produce schimbarea... stiu ca poate nu vei citi...poate nici nu iti voi spune ca am scris...
Stii cand sunt singura...mi se pare o vesnicie pana cand ma vei saruta iar... si stii ca mai mult de un sarut nu trebuie ca sa ne simtim amandoi completi iar... E vorba de unul dintre acele saruturi in care ne parasim ca indivizi si suntem chiar unul. O simt ca si cum ar fi un lucru real...fizic...
Stii... M-am vazut crescand alaturi de tine sufleteste...am vazut cum am devenit mai matura si... cu tine am impartit ultimul moment din copilaria mea...poate si a ta.. poate si a ta...
Stiu... eu stiu pana unde merge iubirea ta...sunt constienta de asta mai mult decat de oricare alt lucru... Ne plimbam incet de mana pe strazile vietii noastre... ce frumos pare cand ne gandim ca vom continua asa...Sa ne plimbam prin eternitate?Nuuu...suntem prea tineri si rebeli sa ne gandim la vesnicie, iubitul meu...
Stii...am topit toata gheata din lume doar cand ne priveam... si am invatat sa plangem amandoi... tu in soapta... in somn...in tine.. Am trecut peste ce ne despartea si suntem impreuna...ieri..azi..maine...
E o scrisoare careia inca nu ii fac finalul...sa nu il faci tu...

Cu drag...Eu

despre cate au trecut...

2010-07-14T21:27:00.000+03:00

"Paradoxul zilelor noastre e ca ...avem autostrazi mai largi.. si minti mai inguste..." O.Paller

nu..nu o sa fiu nostalgica azi...despre cate au trecut o sa vorbesc cu... realism...
Au trecut cu folos...au trecut cum trebuiau sa treaca:)
Si da. A fost greu, dar sunt convisa ca usor nu mi-ar fi placut...
si da... Sunt momente in care imi este dor..si da...si plang:) dar oare stie perna, oarecum tot timpul nemultumita de faptul ca e udata constant, motivul pentru care o nemultumesc?
Nu se supara usa ca o trezesc la 3 dimineata?
Au trecut multe carevasazica...si Doamne cate mai urmeaza...Si sper cu tarie sa fie un joc plin de adrenalina... Viata e ...cel mai bun stimulent...Si daca nu ar fi trecut peste mine cate au trecut, tot aici... pe "Praf de cuvinte" as astepta sa vina...
Tot cu o carte in mana:)
Tot eu...
Tot regizand subtil "piesa vietii mele"...
Tot voi ati fi aici... Maria Lavinia, Kitten, Mary... Tot Daniel... Tot:)
Cate au trecut? cate?? Mai tin minte cu adevarat?
Zambesc! La dracu:))... cate or sa mai vina:)

Tot o fiinta stranie si minunata …

2010-07-12T01:17:00.000+03:00

Iti recunosc piesa de teatru a vietii pe care o traiesti. Stiu cat de important este CUVANTUL in viata ta,si cum un singur cuvant e suficient sa te zdruncine ,sa te trezeasca ,ori sa-ti activeze cele mai adanci temeri si dorinte.

Esti o personalitate ce foloseste cuvantul pentru a determina actiunile celor din jurul tau .:)

Tu,rebela cu chip de inger,ma surprinzi ,ma alini,ma rascolesti,ma ghicesti ,ma trezesti la viata ca nimeni altcinva…Esti briza racoritoare a marii,ceata deasa a muntelui,adierea vantului ce-si face de cap…

Esti suflet cald si de neoprit cu zambet strengar ,imbatator si magic ce-ti surprinde toata bucuria.Esti o mana de fier,in manusa de catifea :X

Claudia are muzica…e tanara si inca mai poateJ

Cam da…bai!!!

te pupa pasicu:X

Scrisoare de la un inger imperfect... II

2010-07-07T12:31:00.000+03:00

Tin sa specific aceasta scriere nu e cu dedicatie din partea mea, e scrisa in numele unei prietene…
Draga tu….

Azi noapte ti-am simtit lacrima cum se prelingea peste sufletul meu la mii de case distanta…la mii de ganduri si saruturi …la mii de stele departare… Si am pus intre noi taceri…am pus priviri triste..
Aseara mi-ai trimis visul tau trist…si m-a banutuit toata noaptea…mi-a bantuit si ziua si eu nu pot face mai nimic ca sa iti potolesc setea de intelegere..eu nu mai am nimic de oferi inafara de sfaturi care iti par poate atat de neomenesti…improprii…
Ai adormit cu ea in brate…si cumva a fost din inertie… Poate in locul cald lasat de trupul ei…ai fi preferat pe altcineva…dar eu am adormit singura…cu ingerii la capul meu care imi tot spuneau ca sufletul tau de copil nu merita…si eu stiu… stiu ca dupa atata timp cu ea, simti duiosia pe care un om batran o poarta pentru lucrurile dragi de care il leaga cate o amintire. Si ti-e greu cand te strange in barte si iti sopteste ca ea chiar te iubeste, ti-e amar cand stii ca ai inchis ochii si ai vazut pe alta…
Cat pot invidia uneori o femeie care e oarba…ea isi recunoaste barbatul de la zeci de metri distanta… ea nu ii stie chipul, dar ii stie fiecare scartait al pasului… fiecare aroma a mirosului, ii cunoaste centimetru cu centimetru pielea…ii cunoaste gustul si ii simte prezenta chiar daca el tace de mult…
Dupa lungile conversatii, cele mai spumoase replici, dupa cate minciuni ne-am spus…dupa cat am oftat fiecare, draga tu… azi avem amandoi certitudinea unei pierderi, nici pe de parte unei pierderi de timp, ci mai de graba pierderea unei iluzii cand lumea reala a daramat cartonul lumii noaste…
Regret ..e adevarat, acel gust amar cu care am ramas adesea dupa ce am citit ceata in ochii tai…si au durut si clipele in care mai stralucitori ca niciodata se aratau intre noi coltii adevarului… Regret ca lumea in care traim ne-a facut sa fim langa persoane straine de sufletul nostru, cand aveam amandoi nevoie de celalalt…
Stiu… stiu ca nu am fi fost oricum impreuna…stiu ca Dumnezeu ne-a lasat in schimb langa persoane care ne iubesc si care ne sunt dragi… mai mult decat dragi… cu care e posibil sa si ramanem… si certitudinea absentei teilor…a zarzarului…a oricarui lacas al iubirii ideale, apasa azi…
Draga tu… iti datorez multe zambete… iti datorez invataturi si lectii de viata… iti datorez emotii si taceri… le-am pierdut o parte…poate nu le voi descoperi din nou… Si imi esti drag ca un strop de roua uitat pe o frunza… dupa ce te vei fi uscat… e posibil ca in clipa urmatoare eu sa te si fi uitat… Imi pare rau…
Cu drag,
Ingerul Imperfect

Praf de cuvinte...

2010-06-28T12:39:00.001+03:00

Mirosul de rugina se resimte tot mai puternic . Rugina lanturilor care ne incatuseaza (parfrazez pe A. Paunescu). Suntem tineri si din ce in ce mai cenzurati. Se pun mii de stavile pentru a ne opri, dar suntem tineri si de neoprit. Pentru ca si parintii nostri au fost tineri si s-au pus in fata gloantelor in '89 si nici noua nu ne este frica. De ce sa fugim cu totii din Romania?De ce sa iesim prin usa din dos ca niste hoti? Romania nu este a lor. A celor care ne fura. Si desi cei care ne guverneaza uita, ei sunt acolo sa ne reprezinte dar noi suntem adevarata Romanie! Romania este a nostra!A celor care inca mai vad ceva bun in ea!A celor care vacantele ni le-am facut rar la Predeal si nu in Grecia cu orice ocazie! A noastra, a celor care eu bunici care au murit in lagarele comuniste! A nostra a celor care au parinti care isi i-au de la gura ca sa ne tina la scoala! Romania, asa saraca cum e ne apartine si ne-a invatat cum sa supravietuim!
Poate am sa plec din Romania dar o sa o ies cu spatele drept si capul ridicat. Ca sa o reprezint. Nu ca sa o huidui. Poate sunt prea optimista, dar mi s-a acrit de toti care injura numele Romaniei! Va injur si eu pe voi;)

azi zambesc:)

2010-06-21T21:06:00.000+03:00

“Ce va misca?…Ce va pune lacrimi in coltul ochilor?…Ce va face vid in stomac?…Ce va inmoaie?

Eu? pe mine ma emotioneaza oamenii care iubesc:) care plang...baietii care plang si se simt sufocati de lacrimile lor...care sunt surprinsi de ei atunci cand iubesc...
Batranii care se tin de mana in parc...Bunicul de la tara cu nepoata de o mana si nepotul de o mana explicandu-le de ce apune soarele...
Ma emotioneaza zambetul furat de la un baiat necunoscut...uimirea nepotului meu cand ma intreaba despre lume...ma emotioneaza rasaritul atunci cand scriu...ma emotioneaza cumplit despartirea... de vii, de morti...de momente si amintiri...
Ma emotioneaza gandul ca am cel putin un prieten care ar face o nebunie pentru mine... ca cineva ma iubeste...ca cineva se simte frustrat de asta...
Ma emotioneaza o carte buna cu un sfarsit trist...
Ma emotioneaza oamenii sensibili...
Ma emotioneaza oftatul unui copil....
Am realizat ca ma emotioneaza atatea...ms lavinia:*

Dorinta de vara...

2010-06-21T20:46:00.000+03:00

Vreau la mare... sa ne spele de toate...

Sa-mi canti la chitara, iar martori sa fie doar nisipul, luna, valurile, focul si eu.... Sa adormi ca un bebelus, in bratele mele, si dimineata sa ne gaseasca tot pe plaja... Sa ma priveasca el.....Soarele, si sa-mi spuna:

- Heiiii!!!!!!!!! Neaţa! Aici v-am lasat si aseara...

Iar eu sa-i raspund cu un suras...

Sa te trezesc cu un sarut, apoi sa fug. Sa vii dupa mine, sa ma iei in brate, sa te impiedici si sa cadem amandoi... Stiu ca vei incepe sa razi.. Sa colorezi rasaritul doar cu doua cuvinte: Te iubesc... Apoi tacere.

Sa te privesc si sa imi dau seama ca simti vorbele astea doua cu toata fiinta ta...cu ochii, pielea, cu buzele, cu mainile... In inima sa am urme de tine, sa-ti simt sangele pulsand in vene de atata iubire..

Imi place ideea...TU, eu, marea, soarele, luna, stelele, nisipul, scoicile...

TU= zambetul tau, inima ta, ochii tai, mainile tale in parul meu, pe fata mea, buzele tale, vocea ta...etc

Si mai vreau ceva...de fapt vreau mai multe....

Insa ceva vreau sa stiu..

“Ce va misca?…Ce va pune lacrimi in coltul ochilor?…Ce va face vid in stomac?…Ce va inmoaie?

...tu” ( nu-mi apartine citatul, insa eu am raspuns la el mai sus)

Dau leapşa mai departe lui Alice:P:P

Flori de cireş

2010-06-19T19:58:00.000+03:00

O data cu Lavinia începe primavara. Ideea vaga a Craiesei Zapezilor dispare din urma ei. In jurul ei e pace si pacea e in sufletul ei. Lavinia e optimista, Lavinia e copil mare si zambeste cu gust de caramel.
Sa-ti zic o poveste: Era odata ca niciodata, asta par a spune buzele ei...
Furia ei este fior rece a tulburarii stinse. Furia ei alunga in somn zilele din calendar dar si pacea din ochii ei caprui.
Lavinia este inalta in inaltime si gandire. Lavinia e naiva si zambeste in somn cu miros de flori de cires.
Candva in dulcele targ al Iesului, Lavinia canta la pian pentru Danut a lui Teodoreanu. Lavinia era Monica lui. Teodoreanu nu o cunostea direct pe Lavinia, cu toate acestea i-a dedicat in secret fata de sine acest pesonaj.
Monica.....Lavinia....Danut, Iarna trecuta a avut culoarea ochilor tai...
Lavinia are muzica
Lavinia are culoare
Lavinia e tanara si poate!
XoXo – Claudia Alice Radu.
15 iunie 2010

enjoy.....

2010-06-16T18:20:00.001+03:00

sunt indragostita de melodia asta:)

idila la sfarsit de an scolar

2010-06-13T22:44:00.000+03:00

Randez-vu???

Auzisem ca sora mea a avut o aventura cu un pusti pe care culmea il cunoscuse prin baiatul ei… Toata lumea era socata …Nu stia ce sa zica si sa creada in legatura cu asta, pana cand sora mea ii marturisise sotului ca acest pusti ii face vraji, ca ii intrase sub piele, ca nu o lasa sa doarma noaptea… Ingrijorat cumnatul meu a facut rost de niste leacuri magice si sora mea era in sfarsit eliberata de acest tanar amorez…Ceea ce nu stiau ei e ca acest Casanova s-a ascuns cu maiestrie in casa lor si astepta un momentul sa loveasca iar…un moment ce parca nu mai venea…pana cand….
Urmand sa se intoarca acasa, tatal meu trecuse intai pe la sora mea si zabovise acolo cateva nopti… Tatal nostru stia de cele petrecute si a sprijinito pe sora mea cat a putut…Din vorba in vorba, fara ca nimeni sa stie, diabolicul fost amant isi ticluise un plan ingenious..Se saturase de aventurile italiene …dorea ceva mai mult… sa calatoreasca…sa cunoasca lumea….Asa ca sa ascuns la fel de bine cum o facuse in casa , in bagaje lui tata….Si iata ca bietul meu parinte nu stia ca altaturi calatoreste clandestin un mare don Juan , un pic cam tanar si cam nebun… Ajunsi acasa eram prea preocupati cu tata ca sa ii dam vreo importanta acestui infractor… Grabit facu cunostinta cu mine, e clar ca ma gasea fermecatoare, dar eu la fel ca si ceilalati nici nu l-am bagat in seama…Se mai prezenta odata cu vocea ridicata, dar nici acum nu avusese vreun efect… Facuse deci pentru mine un soi de obsesie, ma iubea intr-un mod bonlavicios si curand dragostea lui pagana avea sa fie resimtita din plin si de mine… Ma durea tot, oboseam repede, avea stari febrile, si totusi ma stingeam usor…. Atunci a venit iar langa patul meu meu si atunci il vedem…Clar…nu puteam reactiona in nici un fel… Mi-a intrat pe sub piele imediat…il simteam peste tot… Parca eram alta persoana…Toti erau ingrijorati…De la scoala m-au trimis acasa de urgent si acasa mama fu socata de ce vedea…Cred ca nu ii placea idea sa il aibe ginere pe acest tip, mai ales ca ii stia antecedentele…Ma izolase intr-o camera si mi-a promis ca de restul avea sa se ocupe chiar ea… Intre timp mi-a sunat cumnatul si l-a intrebat ce leacuri folosise el.Acesta ,umit de faptul ca vechilui lui dusman lovise din nou a sfatuito pe mama numaidecat sa il imbete pe nenorocit si sa il indoape cu nurofen…. Zis si facut…Mult alcool mentolat si mult nurofen… Pretendentul meu a rezistat o vreme aproape eroic, dar curand incepuse a se usca si a se duce incet incet…Atunci mama i-a facut bagajele si la aruncat in strada… Eram inca in stare de convalescent dar mult mai lucida si mai sanatoasa ca inainte, cand am inceput sa aflu niste lucruri socante despre cel ce imi fusese amant…se pare ca era travestit, si pt barbati devenea femeie…C a este nemuritor, si ca de secole tot face ravagii…Ca ii plac indeosebi copii, dar nu se da inlaturi nici de la adulti, ca macar odata in viata o sa faci cunostinta cu el, asta daca nu ai facut… CUM????pe Varsat-de-Vant il chema si Varicela???Era un pedofil nemuritor???? Bine ca am scapat de el, desi inca in simt pe corpul meu….In cateva zile il voi fi uitat de mult pe nenorocit, dar imi este foarte mila de proxima lui victima…

Poveste de nicaieri

2010-06-02T22:54:00.000+03:00

Totul este nimic si nimicul este totul....

Sunt zile ca acestea in care zorii seamana cu amurgul….primavara timpurie cu toamna uda si tarzie… iubirea cu suferinta… somnul cu nefiinta… Cand seara se aseaza usor peste copaci…si noi ne tinem de mana…auzim linstea netulburata a celor doi soldati tacuti si stim ca in lumea lor incape doar ceea ce noi vrem…Nu suntem mai mult decat acei copaci care sunt martori la fiecare apus al unei vieti… Dealul se pregateste sa imbratiseze candoare lunii…luna galben de plina
Muzica…o aud cum curge in capul meu, si vocea nu mă asculta. Se perinda uşor prin noapte ca o fantoma stravezie…sunt notele prin care ingerii imi vorbesc..eu nu pot canta… eu cant cu litere si atat…
Dansul… inlantuire de sentimente, zambete, atitudine… Dansul e plutirea visului….
Ametesc uşor…nu am un suport fix… îmi pare rău ca universul se prabuseste doar îl privesc doar cum o ia la vale, dar nu îl regret… sunt eu…nu imi fac griji…exista cititor pentru fiecare scriitor…

Scrisoare de la un inger imperfect...

2010-05-31T12:31:00.000+03:00

Pentru inceput acesta scriere nu e despre mine, deoarece relatia mea nu are astfel de turbulente...e scrisa pentru o prietena apropiata si un prieten... mai exact..scrsoare de la ea pentru el cu literele mele...

Draga tu,

Ma bate gandul sa iti recunosc ca teii nu ne apartin...ca iti simt nesiguranta si pasii tai ii aud adesea in gand...Ma bate gandul sa iti spun ca stiu...stiu ca iti sunt draga si de multe ori ai vrea ca eu sa adorm in bratele tale si nu ale lui... Ma bate gandul intr-o zi sa te iau pe neasteptate in brate si sa te strîng ca pe un lucru pierdut...fără vindecare... Dar poate ca gandul asta deja l-am uitat...
Stii...iti simt mergand alaturi, nesiguranta si nevoia de avea pe cineva alături...Iarta-ma ca nu pot reactiona... dar copilul meu mare...intelege ca nu voi putea vreodata fi eu aceea... Ca nu pot ramane dupa ce cortina a cazut...
Imi place sa te vad cum gresesti...cum cazi... cum iar te ridici, dar eu sunt doar un specator tacut in viata ta... ca filmul va continua si dupa ce eu imi voi fi luat floricele si voi fi parasit demult cinematagraful...
Inchei cu o ultima certitudine...nu imi esi indiferent..dar azi...vei ramane doar visul din zorii zilei...un vis de care apoi nu imi pot aminti...
Cu drag...
Ingerul Imperfect...

Azi e despre mine...

2010-05-29T22:05:00.000+03:00

Din boxe se aude plictisit Grasu' si azi e despre mine...
Azi nu...Azi nici sufletul meu nu incape in sufletul meu... Ce sa spun?
Ce scriu?
De ce sa postez?
Uite afara... eu imi amestec ganduri in cana de cafea si parca mi-e somn...
Sau poate nu...
Suntem atat de tineri...de volubili... De proaspeti si visam la atatea... Nu ne pasa... Credem ca... ca ce?Ca lumea se invarte in jurul meu?De fapt ne este o teama groaznica de faptul ca lumea functioneaza la fel de bine si fara noi...
Imi este somn... dau leapsa:) O lista cu ce ne-am dori sa facem maine...maine de dimineata...sau maine seara...niste lucruri care sigur nu o sa se concretizeze dar dupa care salivam:)
Daca ai citit...Da mai departe:) O dau lui.... Matei

flori de tei

2010-05-24T11:51:00.000+03:00

Iulia vine cu sfrrrll…de pisica,cu gratie de feline.Iulia are ochii verzi si asteptari mari.Iulia este gratioasa si dansul este modul in care ea vorbeste ,fie ingerilor fie celor mai putini sfinti…
Daca Iulia nu ar fi fost Iulia,atunci ea ar fi fost boema si ar fi scris poezii;dar asa ,Iulia este ea si ii place matematica.
Cand o sa am bani cu siguranta ei o sa ii dau sa aiba grija de ei [ Sau nu!!! Prea mult spirit critic !!!:)) ]
Iulia nu plange ,dar cateodata ochii ei verzi au in ei povara intregului cer .Daca cerul ar fi verde ,desigur...
In pasii ei stau ploi cu flori de tei si totul se linisteste ca in urma mirosului de pamant ud,vara.
Iulia e tanara ca un om matur si batran intelept.Parca sta intr-un balansoar in fata apusului si,cu ochii inchisi ,ne viseaza viitorul fiecareia.
Iulia stie,pentru ca adesea tace si asculta ,pentru ca a reusit sa faca din asta o arta.Furia ei e doar tacere mocnita ce da uneori in clocot bland [ Nu-i adevaraatt!! ]
Iulia are muzica!
Iulia are culoare!
Iulia e tanara si poate !
xoxo

Noapte buna.....

2010-05-24T11:07:00.000+03:00

Liliacul sta pedepsit si alungat in vaza lui stramta… ochii imi sunt obositi si tanjesc dupa inchipuirea somnului… Mi-a alunecat o şoaptă peste scris si ea s-a prelins pe clar de luna… cat de obosit o fi lilacul?
Afara întunericul doarme de mult…mama doarme… somnul ei tace tumultos si cu el împrăştia furios oboseala zilei izgonite din calendar…
Cand luna s-a arătat pe rotunjimea dealului toti strigoii noptii s-au imprastiat ca fumul…Plopii..strajierii ai nopti au luat bardele de vant si se lupta cu un cosmar al unui inger ratacit pe pamant…si noapte tace in continuare…
In odaia mea mirosul de liliac aproape ma ispitateste la somn…dar totusi ma lupt vitejeste cu natura umana… eu dau somnul pe un sarut…Atinge-mi fruntea…deschide-mi mintea…lasa-mi visul pe noptiera si apoi indreaptati pasii pe aleea adormita fara sa o trezesti….eu ti-am dat somnul…ti-am dat noaptea si tu ai bagato in buzunarul pieptarului fara sa ma intrebi…Tu unde ai sa dormi? O sa intri intr-un pat moale cu miros de tanara tentatie?sau obosit o sa lasi capul pe perna cu gust de lacrimi?Adoarme-mi somnul…
Si chipurile tablourilor de pe pereti ma privesc iscoditor…De ce scriu?De ce literele nu tac?De ce se aseaza randuri negre in urma mea? Cine mi-a dat mie darul asta?si eu de ce l-am primit?peste noaptea mea se prelinge zarea…In curand copacii nostri vor fi spalati de rasarit…Rasaritul nostru…
Cand?cand o sa imbartisez asternutul meu cu miros de noapte?poate acum?poate de loc? Ma cunosti? Noapte buna

cand voi lipsi...

2010-04-25T10:18:00.000+03:00

o sa public cam de 2x pe saptamana o vreme... cat voi lipsi... o sa scriu pe hartie ca intr-un final sa ajunga tot aici:)

Am invatat....

2010-04-24T18:02:00.000+03:00

Am invatat in timp ca un om cu adevarat intelept asculta tacerea si desluseste adevarul…Ca un om intelept are o singura expresie a fetei…Un zambet, si il imparte la nesfarsit…Nu simte ca e nefericit doar ca nu e bogat, e implinit pentru ca a invatat sa spere la mai putin si sa isi indeplineasca telurile pe rand, fara sa calce pe morminte…Un om intelept, nu regreta decat greseala din care nu a invatat nimic, si o astfel de greseala nu exista…Unui om intelept ochii nu o sa ii lacrimeze…o sa ii lacrimeze sufletul, si daca trupul ii va trada fiinta, el va plange zambind….Un om intelept nu moare…el traieste vesnic in constiinta tuturor…
Am invatat ca prieten pe viata nu exista…exista prieteni adevarati, dar fiecare isi rezerva timpul lui in viata noastra, si ocupa un loc efemer langa noi… Ca parerea unui prieten te influienteaza chiar daca nu constientizezi si ca iti pasa chiar daca nu ai vrea…am invatat ca prieten se numeste acela ce te prinde de mana si simte ca si tine, cel care iti atinge fruntea si iti deschide mintea…Care te cearta si iti spune unde ai gresit fara sa te acuze sau sa te judece…un prieten nu te uita desi sederea in viata ta a luat de mult sfarsit….
Am invatat ca iubirea e mai fragila decat aripile unui fluture… ca se poate stinge lumanarea si intuniricul se asterne peste tacere …Iubirea insa inflacareaza mintile idealistilor… Iubirea este folosita ca ideea, ca principiu in numele caruia se actioneaza….Ca uitam de ce iubim si ca totusi nu putem spune ca am risipit iubirea, pentru ca iubirea e nesfarsita pentru cei ce cred in ea…Am invatat ca pentru multi iubirea e doar o vorba goala, dar aceea vor muri lipsiti cu sufletul sec si amar… daca cineva te iubeste, nu iti va cere dovada, nici sacrificiu…Nici macar nu iti va cere sa il iubesti in schimb, pentru ca iubirea ori e neconditionata ori nu e iubire… Am invatat sa pun putina iubire in tot ce fac, dar sa iubesc mai putin, pentru ca iubirea aduce si suferinta….
Am invatat sa imi masor timpul in sentimente si nu sentimentele in timp… am invatat despre timp ca nu trece si ca noi ne perindam prin nesfarsirea lui…imi fac acum timp sa ii cunosc pe cei ce tin la mine din din cei ce ma imbratiseaza…sa vad binele in rau… Am invatat sa imi fac timp sa nu fac rau, desi nu pot face bine… sa vad ce vede un orb si sa aud ce aude un surd…sa imi fac timp sa invat ca toate se invata la timpul lor…ca trebuie sa ii pastrez in inima doar pe cei ce mi-au lasat mostenire o mangaiere in loc de o palma… Am invatat ca intre prieteni, banii nu isi au locul…am invatat ca eu nu sunt buna ca altii…eu sunt buna ca si mine… Am invatat sa fiu sora, mama, prietena, iubita…dar am invatat ca e imposibil sa fiu toate odata…am invatat sa caut lumina din umbre...Am invatat ca sunt unica…dar nu sunt de neinlocuit…

Inceputuri....

2010-04-24T17:29:00.000+03:00

Au existat cativa ce m-au sfatuit sa scriu un blog... pentru ca din timp in timp sa imi regaseasca cuvintele insirate aici... De ce scriu??Oamenii plang uneori..si lacrimile lor devin ploaia Edenului...Lacrimile mele devin insiruiri de cuvinte....