cand voi lipsi...

o sa public cam de 2x pe saptamana o vreme... cat voi lipsi... o sa scriu pe hartie ca intr-un final sa ajunga tot aici:)

Am invatat....

Am invatat in timp ca un om cu adevarat intelept asculta tacerea si desluseste adevarul…Ca un om intelept are o singura expresie a fetei…Un zambet, si il imparte la nesfarsit…Nu simte ca e nefericit doar ca nu e bogat, e implinit pentru ca a invatat sa spere la mai putin si sa isi indeplineasca telurile pe rand, fara sa calce pe morminte…Un om intelept, nu regreta decat greseala din care nu a invatat nimic, si o astfel de greseala nu exista…Unui om intelept ochii nu o sa ii lacrimeze…o sa ii lacrimeze sufletul, si daca trupul ii va trada fiinta, el va plange zambind….Un om intelept nu moare…el traieste vesnic in constiinta tuturor…
Am invatat ca prieten pe viata nu exista…exista prieteni adevarati, dar fiecare isi rezerva timpul lui in viata noastra, si ocupa un loc efemer langa noi… Ca parerea unui prieten te influienteaza chiar daca nu constientizezi si ca iti pasa chiar daca nu ai vrea…am invatat ca prieten se numeste acela ce te prinde de mana si simte ca si tine, cel care iti atinge fruntea si iti deschide mintea…Care te cearta si iti spune unde ai gresit fara sa te acuze sau sa te judece…un prieten nu te uita desi sederea in viata ta a luat de mult sfarsit….
Am invatat ca iubirea e mai fragila decat aripile unui fluture… ca se poate stinge lumanarea si intuniricul se asterne peste tacere …Iubirea insa inflacareaza mintile idealistilor… Iubirea este folosita ca ideea, ca principiu in numele caruia se actioneaza….Ca uitam de ce iubim si ca totusi nu putem spune ca am risipit iubirea, pentru ca iubirea e nesfarsita pentru cei ce cred in ea…Am invatat ca pentru multi iubirea e doar o vorba goala, dar aceea vor muri lipsiti cu sufletul sec si amar… daca cineva te iubeste, nu iti va cere dovada, nici sacrificiu…Nici macar nu iti va cere sa il iubesti in schimb, pentru ca iubirea ori e neconditionata ori nu e iubire… Am invatat sa pun putina iubire in tot ce fac, dar sa iubesc mai putin, pentru ca iubirea aduce si suferinta….
Am invatat sa imi masor timpul in sentimente si nu sentimentele in timp… am invatat despre timp ca nu trece si ca noi ne perindam prin nesfarsirea lui…imi fac acum timp sa ii cunosc pe cei ce tin la mine din din cei ce ma imbratiseaza…sa vad binele in rau… Am invatat sa imi fac timp sa nu fac rau, desi nu pot face bine… sa vad ce vede un orb si sa aud ce aude un surd…sa imi fac timp sa invat ca toate se invata la timpul lor…ca trebuie sa ii pastrez in inima doar pe cei ce mi-au lasat mostenire o mangaiere in loc de o palma… Am invatat ca intre prieteni, banii nu isi au locul…am invatat ca eu nu sunt buna ca altii…eu sunt buna ca si mine… Am invatat sa fiu sora, mama, prietena, iubita…dar am invatat ca e imposibil sa fiu toate odata…am invatat sa caut lumina din umbre...Am invatat ca sunt unica…dar nu sunt de neinlocuit…

Inceputuri....

Au existat cativa ce m-au sfatuit sa scriu un blog... pentru ca din timp in timp sa imi regaseasca cuvintele insirate aici... De ce scriu??Oamenii plang uneori..si lacrimile lor devin ploaia Edenului...Lacrimile mele devin insiruiri de cuvinte....