Adio...

Ard blogul asta. Asa cum am ars o mare parte din mine. Nu stiu cat am..5 min? Incerc sincer sa ma abtin din plans, dar e mai greu decat cerul si imi ia respiratia cu succes.
Nu stiu daca o sa fie vreodata alt blog. In acest blog te las, baby. In acest blog ma las.
Sterg lacrimile astea doua, care imi iau vazul si urc orbeste in urmatorul tren catre niciunde. Sper ca pe undeva sa ma astepte controlorul meu, si cand o sa ii dau mana o sa pot spune ca in sfarsit am ajuns la destinatie. Sper ca mama sa ma astepte la urmatoarea statie.
Fara explicatii... Fara mine... Fara noi...
Te ard blogul meu, ma ard si o iau din nou din loc. E gata cu mine.
Am spus amandoi povestea care incepea cu noi si se termina cu mine plangand.

Acelasi cer, acelasi plans, aceasi eu cu aceleasi masti...

As spune ca imi pare rau, dar blogule nu e gresit. As spune ca pot trece mai departe, dar eu ma chinui sa traiesc cu nemersul inainte.

Te las. E ultimul meu post.

CREDE-MA...DOARE MAI MULT DECAT MERITAM, DOARE CA NU MERITAM NICIUNUL.

ADIO VARA..ADIO CLAU...ADIO ALICE...
Privesc inca odata cerul...De ce?

tot sihastra sunt...

Viata.

Rasarit.
Raze.
Perdele trase.
Toamna.
Lumina.
Mama. Tata.Sora.Sora.
Pas. Cazut. Lacrimi.Ridicat. Zambit. Pas iar.
Poveste. Carte. Cantec. Intuneric. Vis.
Dimineata.
Prieten. Strain. Prieten iar.
Mentor. Dezamagire. Note. Satisfactie.
Creta. Culoare. Joc. Povesti.
Multime. Strada. Urbanism.
Colegialitate. Aroganta. Invidie. Satisfactie.
Liniste. Muzica. Galagie . Liniste iar.
Idei. Razvartire. Dezamagire.
Lacrimi. Perna uda. Pleoape stranse. Intuneric.
Dimineata.
Liceu. Adolescenta. Muzica.
Aroganta.Incredere in sine. Prietenie. Complicitate.
Intriga. Barfa. Triumf. Ras. Plans. Multime. Frustrare.
Dans. Petrecere. Extravaganta. Efervescenta.Muzica. Curente.
Revolta. Nesiguranta. Dezamagire. Esec. Cautare. Tunel.
Regasire.Vis. Intuneric.
Dimineata.
Sarut.Iubire. Pasiune.
EU.
TU.
NOI.

Rascruci...

Unde se duce ploaia mea cand adesea o gonesti cu soare?
Ma strange ca o menghina...ma sufoca atunci cand apasa tot mai greu si mai greu pe pieptul meu. E mult prea devreme sa mor prin mine si prea tarziu sa traiesc fara noi.


Nu. Nu mai dansez fara mine. E chinuitor sa incerc sa invat pe altii coregrafii pe care eu le uitasem. Acum ma invat pe mine, prinvind intr-o oglinda inalta si verticala. Privind in tine. Nu. Nu e street ( poti sa razi kitten'. Si tu Lavi) Nu. Nu e nici macar pe muzica. Muzica poate sa fie doar atunci cand tu imi canti la ureche...Doar cand imi zici povesti...Ma las de orice forma de dans, cand tu nu ma inveti.

Pasind... Pe unde?Pe zambete? Pe ofuri? Pe cearcane si deja prea multele si chinuitoarele nopti nedormite? Pe astea calc, tot cu pasul intreg si hotarat, tot cu spatele drept si pieptul inainte, tot cu fruntea lasata si obraji umezi.

Si suiera vantul asta peste tot ce rupi din mine...si daca nu as avea nevoie atat de mult de asta, cred ca ar durea teribil. Rupi carne din mine, ca sa poti intra in sange, si o faci cu succes. Nu ma poti rupe din tine, pentru ca unui om nu poti sa iei niciodata ce ii apartine. Au fost o multime de rani care au lasat urme vizibile Urme care nici fardul si nici zambetul nu le-au acoperit in timp. Imi spui mereu ca ele ma definesc ca femeie. Ca om.Imi spun si eu.

Oarecum, am stiut mereu ca ai sa vii. Oarecum te-am cautat mereu, oarecum te gaseam in vise. In vise...vrei, nu vrei ,esti al meu. Oarecum nu exista. Darami urme de ziduri, si lasi ruine. Ruine care asteptau sa fie ruina, ruiante de alte sperante si iluzii, care la randul lor vor deveni praf.

Nu imi fi strain. Nu imi poti fi strain. Nu poti sa ma transformi intr-o straina in orasul meu, fara sa imi dai harta. Nu imi fac planuri. Nu astept promisiuni. O sa fie cam... cam un oras al nostru. Un oras fara ghid si fara brand pentru turism. Ce pot sa mai scriu? Ce pot sa mai fac?Cum sa ma mai lupt cu ceasul care se poarta intocmai ca un tradator? De ce ma faci sa ma intreb atatea?

Se poate oare, ratacindu-ma in tine..sa ma mai gasesc pe mine? Vin la tine cu ochii inchisi si cu inima deschisa. Vin la tine inarmata cu ochi si zambete, dar fara arme albe si sau negre sau rosii... vin mai dezarmata de mine sa ma inarmez cu noi.



________________________________________________________________________
* nota autorului= Am scris la sensul metaforic. daca ai citit si te-ai pus sa faci legaturi stupide in legatura cu personaje trecute din viata mea, sau ai citit si ai impresia ca bat vreun apropo la vreo situatie pe care tu sa o stii, am si eu o rugaminte...Da "X" acolo in coltul drept. Mersi:)

Taci si asculta...

Daca nu ai inteles asta...te rog...da un "X" acolo in coltul paginii....

D'ale noastre

Ea: Nu pot...sincer nu pot sa il inteleg. De ce mama dracului nu poate pur si simplu sa lase totul in urma...? Adica duuude! eu asta fac! si l-am iertat pentru toate tampeniile...nu poa' sa uite un singur moment de slabiciune?
Eu: Ma...acuma trebuie sa intelegi si tu. Omul e nesigur. Si a facut prostia de a te pune pe un piedestal. Nu credea ca esti capabila de vreo tampenie, da' tu esti tu si ai facut ceva prostesc. Nu e nimic strigator la cer, dar nu functioneaza ca si cum ar trebui sa fiti chit. Pe sistemul: Eu te-am iertat de "n" ori asa trebuie sa faci si tu. E clar ca de inteles, te-a inteles da' trebuie sa treaca peste.
Ea: Bai fata, ma tine intr-un stres continuu. fumez 3 pachete de tigari. Ma enerveaza ca nu spune nimic. Nici nu ma acuza, nici nu imi da dreptate. Nici nu ma gandesc la o despartire... Dar el?El ce vrea?! De ce nu imi spune?
Eu:De ce nu il intrebi?De ce ma intrebi pe mine? Ai impartit totul cu el, de la pat la tigari...nu ar trebui sa stii ce vrea?
Ea: Pai daca e babalau si se inchide in el. Sa il vezi cum sta dus asa... Inexpresiv. Pot sa vorbesc despre orice...De la carti la curve, si el pare asa...in alta lume.
Eu: Pana mea. eu de unde draci sa stiu? Te iubeste bai, asta e sigur. Ca tu il iubesti stiu cu o certitudine zdrobitoare. Ma izbeste oricand, la 5 dimineata cand nu iti raspunde la telefon, sau cand iti cumpara flori. Totusi vorbesti cu persoana a carei viata sentimentala a fost... hmmm... nu gasesc cuvinte....
Ea: Praf?Mda. Cam da bai. Dar se pare ca rasare soarele si pe strada ta Claudelu'...
Eu: Tu vezi de soarele tau acolo. Pune mana si fii om matur, si mai lasa dracu tigara aia ca o sa iti faca plamaniii mina de carbune...
***************************************************************************
Eu: Ufff.. Cine te intelege? Il vrei sau nu?
Ea: Pai da, dar ... Nu stiu mai, daca nu ma place el. Adica daca imi pun in cap pot sa fiu cu el, cred..
Eu: Scuteste-ma de mandrie feminina... Nu poti sa iti pui in cap o relatie...
Ea: Mersi bai! Ma faci sa ma simt muult mai bine.
Eu: Pai ma...pot sa fiu cinica si dulce sau realista si cruda. Asta stii deja.
Ea: Aha. Bine. Si eu ce?Imi place tipul de mooor!
Eu: Ma...Vorbiti destul de des. De ce pierdeti timpul cu invartitul dupa coada eu nu stiu, si nici nu imi explic...Poti foarte bine sa il saruti in timpul in care te dai la el atat de discret incat nici nu observa... Si el cand incearca sa isi dea seama cum sa te vrajeasca sa te pipaie mai putin decent decat replicile alea stupide...
Ea: Clar...
Eu: Sau nu...Suntem femei...nu trebuie sa fie clar:))
*******************************************************************************

Femeia e un mister delicios. Ba nu. Nu e. E doar desteapta si proasta. Adica nu o sa gandeasca nimeni mai clar ca ea in niste treburi, si sa fie mai stupid decat ea in dragoste. Si nu. E prostesc sa pui toate femeile intr-o oala, le fel de stupid cum e sa subapreciezi nasul fin al barbatului in a intelege. Putem fi intelese, sau putem sa nu. Putem sa ne deschidem mintea sau sa fim stane de piatra. Nu stim nici noi, deci nu te intreba de ce este asa...

A doua oara...

Ce sa imi mai iei?ce imi mai apartine? Am plecat cand a inceput ploaia. Si am lasat acolo ultima bucata din ce am ramas. A durut rau...stii... chiar a durut. Dar durerea nu mi-a fost niciodata straina. Stiu. Am mai ramas. A mai ramas ceva pana la urma, desi spun ca nu e asa. Si ramasitele astea isi asteapta calaul. Stiu cine va fi calaul.


Si o sa doara, si o sa curga in lacrimi sarate... ba nu. amare. Mai amare decat cele de la inceputul ploii.
Stii...e septembrie. acum e. Au ramas multe in vara asta. Am ramas si eu pe undeva pe acolo, cautand trenul potrivit spre toamna. Stii.. Ti-am spus. Din realitatea fictiunii mele.Iar pierzi firul. Nu. Nu ma incurc in metafore. Nu le gandesc. NU le aranjez si nici ele pe mine. Nu sunt mereu tot ce scriu, dar tot ce scriu ma reprezinta. Nu incerca sa ii dai de capat frazei. Nu ai cum. Cu ea m-am trezit dimineata in cap.Si stiam ca e asa ,desi nu stiam de unde si ce inseamna.


M-am trezit zambind dimineata, cu picaturile de somn chinuitor sub perna, desi cu o nefericita durere de cap. Acum cad frunze...acum cad bucati de amintiri si cuvinte neterminate. Cad in nestire pe alee... si sunt numai bucati din noi...Acum e soare de septembrie. Am vazut ca seamana izbitor cu soarele de mai, dar mi se pare mai rosiatic. Cred ca e de la struguri. De la vin. De la mirosul amar de rugina si doaga.
Am vazut...m-ai lasat fara mine, desi eu nu iti foloseam. Am vazut. Am simtit. Am constientizat ca trebuie sa imi iau bagajul si sa imi vad de drum.De aceleasi carari incurcate. O clipa am avut impresia ca a ramas la tine cutia de inghetata in care sunt gandurile mele, dar mi-am dat seama ca trebuie sa fie undeva in bagaj. Si daca nu e, inseamna ca e intr-un cos de gunoi acum. Sigur nu stiai ce e si ai
aruncat-o.Sau ai aruncat-o pentru ca stiai ce e.

Am plecat stiind ca deasupra mea este acealsi cer ca si inainte. Doar cu nuante diferite. Am plecat stiind ca o sa respir la fel, ca o sa plang la fel, ca o sa ma zbat la fel, si mai ales ca aceasi oameni care ma iubesc ma vor la fel.
" Multumesc pentru toate clipele frumoase...pentru restul insa iubite...roata se intoarce..."


Cand am plecat ploua. Ploua crud si trist. Acum ploaia nu ma mai atinge:)