miercuri, 1 septembrie 2010

A doua oara...


Ce sa imi mai iei?ce imi mai apartine? Am plecat cand a inceput ploaia. Si am lasat acolo ultima bucata din ce am ramas. A durut rau...stii... chiar a durut. Dar durerea nu mi-a fost niciodata straina. Stiu. Am mai ramas. A mai ramas ceva pana la urma, desi spun ca nu e asa. Si ramasitele astea isi asteapta calaul. Stiu cine va fi calaul.


Si o sa doara, si o sa curga in lacrimi sarate... ba nu. amare. Mai amare decat cele de la inceputul ploii.
Stii...e septembrie. acum e. Au ramas multe in vara asta. Am ramas si eu pe undeva pe acolo, cautand trenul potrivit spre toamna. Stii.. Ti-am spus. Din realitatea fictiunii mele.Iar pierzi firul. Nu. Nu ma incurc in metafore. Nu le gandesc. NU le aranjez si nici ele pe mine. Nu sunt mereu tot ce scriu, dar tot ce scriu ma reprezinta. Nu incerca sa ii dai de capat frazei. Nu ai cum. Cu ea m-am trezit dimineata in cap.Si stiam ca e asa ,desi nu stiam de unde si ce inseamna.


M-am trezit zambind dimineata, cu picaturile de somn chinuitor sub perna, desi cu o nefericita durere de cap. Acum cad frunze...acum cad bucati de amintiri si cuvinte neterminate. Cad in nestire pe alee... si sunt numai bucati din noi...Acum e soare de septembrie. Am vazut ca seamana izbitor cu soarele de mai, dar mi se pare mai rosiatic. Cred ca e de la struguri. De la vin. De la mirosul amar de rugina si doaga.
Am vazut...m-ai lasat fara mine, desi eu nu iti foloseam. Am vazut. Am simtit. Am constientizat ca trebuie sa imi iau bagajul si sa imi vad de drum.De aceleasi carari incurcate. O clipa am avut impresia ca a ramas la tine cutia de inghetata in care sunt gandurile mele, dar mi-am dat seama ca trebuie sa fie undeva in bagaj. Si daca nu e, inseamna ca e intr-un cos de gunoi acum. Sigur nu stiai ce e si ai
aruncat-o.Sau ai aruncat-o pentru ca stiai ce e.

Am plecat stiind ca deasupra mea este acealsi cer ca si inainte. Doar cu nuante diferite. Am plecat stiind ca o sa respir la fel, ca o sa plang la fel, ca o sa ma zbat la fel, si mai ales ca aceasi oameni care ma iubesc ma vor la fel.
" Multumesc pentru toate clipele frumoase...pentru restul insa iubite...roata se intoarce..."


Cand am plecat ploua. Ploua crud si trist. Acum ploaia nu ma mai atinge:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu