vineri, 8 octombrie 2010
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Adio...
Ard blogul asta. Asa cum am ars o mare parte din mine. Nu stiu cat am..5 min? Incerc sincer sa ma abtin din plans, dar e mai greu decat cerul si imi ia respiratia cu succes.
Nu stiu daca o sa fie vreodata alt blog. In acest blog te las, baby. In acest blog ma las.
Sterg lacrimile astea doua, care imi iau vazul si urc orbeste in urmatorul tren catre niciunde. Sper ca pe undeva sa ma astepte controlorul meu, si cand o sa ii dau mana o sa pot spune ca in sfarsit am ajuns la destinatie. Sper ca mama sa ma astepte la urmatoarea statie.
Fara explicatii... Fara mine... Fara noi...
Te ard blogul meu, ma ard si o iau din nou din loc. E gata cu mine.
Am spus amandoi povestea care incepea cu noi si se termina cu mine plangand.
Acelasi cer, acelasi plans, aceasi eu cu aceleasi masti...
As spune ca imi pare rau, dar blogule nu e gresit. As spune ca pot trece mai departe, dar eu ma chinui sa traiesc cu nemersul inainte.
Te las. E ultimul meu post.
CREDE-MA...DOARE MAI MULT DECAT MERITAM, DOARE CA NU MERITAM NICIUNUL.
ADIO VARA..ADIO CLAU...ADIO ALICE...
Privesc inca odata cerul...De ce?
tot sihastra sunt...
Nu stiu daca o sa fie vreodata alt blog. In acest blog te las, baby. In acest blog ma las.
Sterg lacrimile astea doua, care imi iau vazul si urc orbeste in urmatorul tren catre niciunde. Sper ca pe undeva sa ma astepte controlorul meu, si cand o sa ii dau mana o sa pot spune ca in sfarsit am ajuns la destinatie. Sper ca mama sa ma astepte la urmatoarea statie.
Fara explicatii... Fara mine... Fara noi...
Te ard blogul meu, ma ard si o iau din nou din loc. E gata cu mine.
Am spus amandoi povestea care incepea cu noi si se termina cu mine plangand.
Acelasi cer, acelasi plans, aceasi eu cu aceleasi masti...
As spune ca imi pare rau, dar blogule nu e gresit. As spune ca pot trece mai departe, dar eu ma chinui sa traiesc cu nemersul inainte.
Te las. E ultimul meu post.
CREDE-MA...DOARE MAI MULT DECAT MERITAM, DOARE CA NU MERITAM NICIUNUL.
ADIO VARA..ADIO CLAU...ADIO ALICE...
Privesc inca odata cerul...De ce?
tot sihastra sunt...
vineri, 10 septembrie 2010
Viata.
Rasarit.
Raze.
Perdele trase.
Toamna.
Lumina.
Mama. Tata.Sora.Sora.
Pas. Cazut. Lacrimi.Ridicat. Zambit. Pas iar.
Poveste. Carte. Cantec. Intuneric. Vis.
Dimineata.
Prieten. Strain. Prieten iar.
Mentor. Dezamagire. Note. Satisfactie.
Creta. Culoare. Joc. Povesti.
Multime. Strada. Urbanism.
Colegialitate. Aroganta. Invidie. Satisfactie.
Liniste. Muzica. Galagie . Liniste iar.
Idei. Razvartire. Dezamagire.
Lacrimi. Perna uda. Pleoape stranse. Intuneric.
Dimineata.
Liceu. Adolescenta. Muzica.
Aroganta.Incredere in sine. Prietenie. Complicitate.
Intriga. Barfa. Triumf. Ras. Plans. Multime. Frustrare.
Dans. Petrecere. Extravaganta. Efervescenta.Muzica. Curente.
Revolta. Nesiguranta. Dezamagire. Esec. Cautare. Tunel.
Regasire.Vis. Intuneric.
Dimineata.
Sarut.Iubire. Pasiune.
EU.
TU.
NOI.
miercuri, 8 septembrie 2010
Rascruci...
Unde se duce ploaia mea cand adesea o gonesti cu soare?
Ma strange ca o menghina...ma sufoca atunci cand apasa tot mai greu si mai greu pe pieptul meu. E mult prea devreme sa mor prin mine si prea tarziu sa traiesc fara noi.
Nu. Nu mai dansez fara mine. E chinuitor sa incerc sa invat pe altii coregrafii pe care eu le uitasem. Acum ma invat pe mine, prinvind intr-o oglinda inalta si verticala. Privind in tine. Nu. Nu e street ( poti sa razi kitten'. Si tu Lavi) Nu. Nu e nici macar pe muzica. Muzica poate sa fie doar atunci cand tu imi canti la ureche...Doar cand imi zici povesti...Ma las de orice forma de dans, cand tu nu ma inveti.
Pasind... Pe unde?Pe zambete? Pe ofuri? Pe cearcane si deja prea multele si chinuitoarele nopti nedormite? Pe astea calc, tot cu pasul intreg si hotarat, tot cu spatele drept si pieptul inainte, tot cu fruntea lasata si obraji umezi.
Si suiera vantul asta peste tot ce rupi din mine...si daca nu as avea nevoie atat de mult de asta, cred ca ar durea teribil. Rupi carne din mine, ca sa poti intra in sange, si o faci cu succes. Nu ma poti rupe din tine, pentru ca unui om nu poti sa iei niciodata ce ii apartine. Au fost o multime de rani care au lasat urme vizibile Urme care nici fardul si nici zambetul nu le-au acoperit in timp. Imi spui mereu ca ele ma definesc ca femeie. Ca om.Imi spun si eu.
Oarecum, am stiut mereu ca ai sa vii. Oarecum te-am cautat mereu, oarecum te gaseam in vise. In vise...vrei, nu vrei ,esti al meu. Oarecum nu exista. Darami urme de ziduri, si lasi ruine. Ruine care asteptau sa fie ruina, ruiante de alte sperante si iluzii, care la randul lor vor deveni praf.
Nu imi fi strain. Nu imi poti fi strain. Nu poti sa ma transformi intr-o straina in orasul meu, fara sa imi dai harta. Nu imi fac planuri. Nu astept promisiuni. O sa fie cam... cam un oras al nostru. Un oras fara ghid si fara brand pentru turism. Ce pot sa mai scriu? Ce pot sa mai fac?Cum sa ma mai lupt cu ceasul care se poarta intocmai ca un tradator? De ce ma faci sa ma intreb atatea?
Se poate oare, ratacindu-ma in tine..sa ma mai gasesc pe mine? Vin la tine cu ochii inchisi si cu inima deschisa. Vin la tine inarmata cu ochi si zambete, dar fara arme albe si sau negre sau rosii... vin mai dezarmata de mine sa ma inarmez cu noi.
________________________________________________________________________
* nota autorului= Am scris la sensul metaforic. daca ai citit si te-ai pus sa faci legaturi stupide in legatura cu personaje trecute din viata mea, sau ai citit si ai impresia ca bat vreun apropo la vreo situatie pe care tu sa o stii, am si eu o rugaminte...Da "X" acolo in coltul drept. Mersi:)
Ma strange ca o menghina...ma sufoca atunci cand apasa tot mai greu si mai greu pe pieptul meu. E mult prea devreme sa mor prin mine si prea tarziu sa traiesc fara noi.
Nu. Nu mai dansez fara mine. E chinuitor sa incerc sa invat pe altii coregrafii pe care eu le uitasem. Acum ma invat pe mine, prinvind intr-o oglinda inalta si verticala. Privind in tine. Nu. Nu e street ( poti sa razi kitten'. Si tu Lavi) Nu. Nu e nici macar pe muzica. Muzica poate sa fie doar atunci cand tu imi canti la ureche...Doar cand imi zici povesti...Ma las de orice forma de dans, cand tu nu ma inveti.
Pasind... Pe unde?Pe zambete? Pe ofuri? Pe cearcane si deja prea multele si chinuitoarele nopti nedormite? Pe astea calc, tot cu pasul intreg si hotarat, tot cu spatele drept si pieptul inainte, tot cu fruntea lasata si obraji umezi.
Si suiera vantul asta peste tot ce rupi din mine...si daca nu as avea nevoie atat de mult de asta, cred ca ar durea teribil. Rupi carne din mine, ca sa poti intra in sange, si o faci cu succes. Nu ma poti rupe din tine, pentru ca unui om nu poti sa iei niciodata ce ii apartine. Au fost o multime de rani care au lasat urme vizibile Urme care nici fardul si nici zambetul nu le-au acoperit in timp. Imi spui mereu ca ele ma definesc ca femeie. Ca om.Imi spun si eu.
Oarecum, am stiut mereu ca ai sa vii. Oarecum te-am cautat mereu, oarecum te gaseam in vise. In vise...vrei, nu vrei ,esti al meu. Oarecum nu exista. Darami urme de ziduri, si lasi ruine. Ruine care asteptau sa fie ruina, ruiante de alte sperante si iluzii, care la randul lor vor deveni praf.
Nu imi fi strain. Nu imi poti fi strain. Nu poti sa ma transformi intr-o straina in orasul meu, fara sa imi dai harta. Nu imi fac planuri. Nu astept promisiuni. O sa fie cam... cam un oras al nostru. Un oras fara ghid si fara brand pentru turism. Ce pot sa mai scriu? Ce pot sa mai fac?Cum sa ma mai lupt cu ceasul care se poarta intocmai ca un tradator? De ce ma faci sa ma intreb atatea?
Se poate oare, ratacindu-ma in tine..sa ma mai gasesc pe mine? Vin la tine cu ochii inchisi si cu inima deschisa. Vin la tine inarmata cu ochi si zambete, dar fara arme albe si sau negre sau rosii... vin mai dezarmata de mine sa ma inarmez cu noi.
________________________________________________________________________
* nota autorului= Am scris la sensul metaforic. daca ai citit si te-ai pus sa faci legaturi stupide in legatura cu personaje trecute din viata mea, sau ai citit si ai impresia ca bat vreun apropo la vreo situatie pe care tu sa o stii, am si eu o rugaminte...Da "X" acolo in coltul drept. Mersi:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)