Glossy Chart

Dinamism,actualitate,complexitate,

frumusete,stiinta,stil… asta e moda.

Cu toate ca adevaratele izvoare ale modei sunt in preistorie ,marturii fiind desenele din anticele pesteri, moda isi face aparitia pe deplin in sec al XIV-lea ,in faimoasa Italie de unde incepe sa-si lase amprenta pe intreaga societate..Intai face diferenta intre imbracamintea femeilor si a barbatilor (costum) ca mai apoi sa explodeze si sa patrunda navalnic in multe domenii cum sunt sportul,arta sau mass media Are defectul de a improsca cu linii,stiluri, culori si teme continuu si chiar sa-i duca pe unii la dependenta orbindu-i prin spectaculozitatea ei. Moda aduce concepte noi cum sunt “glamour”,”funky”,”ecletic””vintage”, se reinventeaza si NE reseteaza. Are puterea sa ne si apropie,individualizand grupuri,stiluri si curente. Deja ii putem pune marca in lifestyle.

Eu vad moda ca un trend in conformitate cu propriul ego,Intotdeauna imbracamintea si accesoriile ar trebui alese in functie de “gustul” propriu,gradul de confort si modul in care te avantajeaza .

Moda e un mod de a te exprima,de a tipa clar si tare cine esti!

Express yourself !

Tu...cine esti?

Urme de parfum...

Ai lasat jacheta sa cada usor peste mocheta. Eram pe canapea si iti priveam mut gesturile dezorientate. E singura data cand tu nu esti sigur pe tine sau ce…? Nu. De fapt sunt rare momentele cand esti singur de ceva. Privesti cu ceata in ochi spre canapeaua pe care stau ghemuita eu. Si nu. Nu ma intrebi cum am reusit sa intru, pentru ca e oarecum in plus intrebarea. Te duci molcom spre bar si iti torni un pahar de ceva. Probabil tarie. Azi a fost probabil o zi prea lunga. Ma privesti iar si apoi treci cu ochii peste canapeaua de pielea. Ai vrea sa zambesti la gandul ca pe acea canapea dimineata ai lasat in extaz o femeie de 10 ori mai frumoasa decat cea care e acum. Dar nu zambesti. Oare cum o chema? Ti-a lasat numarul de telefon pe noptiera si a plecat probabil pe la 12 gonita de siguranta ca nu o vei cauta. Acum numarul zace undeva in fundul cosului. Te simti strain in propriul tau sanctuar. Si te strage lumea din care culmea, doar tu faci parte. Si esti gol. Vezi o copila ciufulita, izgonita si ea de cine stie ce ganduri, si…si nimic…Pasesti spre coltul opus al camerei si te asezi la masuta de sticla. Te uiti in jur. Esti incapabil de a rosti ceva. Ai lasat mastile azi intr-un sertar dupa ce ai facut dus, si ai uitat sa iti pui vreo una. Si te-ai intors cu sufletul greu, apasat de atatea si atatea remuscari. Ridici capul spre tavan si neonul te orbeste. Esti intr-un blur total. Inchizi ochii, ii deschizi si desi ochiul raspunde acum la comezile creierului, tot in blur te simti. Ai fost tot timpul in cautare a ceva. Si ai cautat in atatea persoane incat numarul lor e departe de a fi memorabil. Te ridici in picioare, ma privesti la fel de nauc si intrebator si apoi te indrepti cu aceasi stare deplorabila spre dormitor. Stiu. Intai ai sa deschizi sertarul cu masti. Nu .nu mai sunt. Le-am aruncat toate. Le-au luat de pe strada si femei si barbati. Te cutremuri la gandul ca acum va trebui sa iti faci altele si te prabusesti in pat. Iti scoti camasa si o arunci undeva. Auzi scartaitul usii de la baie. Te simti de parca te-ai fi trezit in miez de noapte intr-un loc strain si parca o urma de teama iti zvacneste in piept. Dupa ce am iesit din baie cu parul strans, desi stiu ca urasti asta, mi-am pus peste pielea goala camasa aruncata de tine. Nu. E departe de mine gandul sa te seduc si tu stii. Dezorientarea persista in ochii tai si fiind ca patul tau e prea intim si personal pentru tine, ma asez pe fotoliu. Te-ai intrebat o clipa de ce mi-am pus camasa ta. Apoi ai renuntat la gandul acesta. Nu am vrut sa te simt pe tine. Ci urmele de parfum a zecilor de femei care le-ai adus aici folosindu-te de una din masti. Fara masca esti usor previzibil. Esti un mare nostalgic si poate prietenii tai ar fi uimiti sa te vada asa. Cand nu esti atat de bun in ceea ce faci. Atat de rau defapt. Cand poate te bantuie toate fantomele deodata, si cand auzi suspinele in somn. Pui bratul sub cap si iti vezi viata ca o rola de film. Sunt si imagini voalate, pe care le-ai stricat intentionat ca sa uiti ca poti fi si slab. Dar nu uiti. Doar ca eu, nu inteleg de ce ti se pare o slabiciune. Nu. Nu am sa te intreb. Te-am auzit cand te intrebai in gand pe tine si am auzit si tacerea de dupa raspuns. Neasteptat intorci capul spre mine. Doar intoarcerea a fost neasteptata pentru ca stiu oricum la ce te gandesti. De unde stiu? Cum te citesc atat de clar, cand abia ce am luat loc pe fotoliul tau? Pai, langa sertarul cu masti, era si sertarul cu indoieli. Si indoielile cantareau tone de idei preconcepute, si nu am avut puterea sa le arunc. Mastile erau atat de usoare, si oarecum fragile, dar si ele multe, si am fost surprinsa sa vad ca pe ca de frumoase erau unele, pe atat de urate erau altele. Cred inainte sa faci dus dimineata, aveai una din cele mai urate masti ale tale, pe cand cu doar cateva ore inainte ai avut masca aceea fermecatoare. Nu inteleg cum le schimbi atat de repede, sau criteriul la care te raportezi cand o faci, dar dupa ce le scoti ramai ….doar tu. Si realizezi ca femeia ce ti-a lasat un naiv numar de telefon, te-a vazut cu masca acea oribila si a plecat. Te ridici. Iti scoti cureaua, pentru ca te strange groaznic, si te asezi in genunchi cu capul pe picioarele mele. Stiu, stiu ca ti-e atat de teama. Stiu ca doar azi vei ramane fara masca. Stiu ca pana maine vei avea iar cel putin o suta. Stiu ca mi-e imposibil sa le arunc de fiecare data, si probabil voi fi pacalita de una dintre ele. Mi-e teama de masca aceea urata. Doar de ea. Pe pielea fina am simtit greutatea lacrimii tale. Ti-am luat capul in maini si ti-am sarutat ochii. Stiu ca ai nevoie de asta. Stiu ca te infricoseaza oamenii ca tine.
Stiu, dragul meu… dar in seara asta eu sunt aici sa ma lupt cu toti diavolii din tine. Stiu ca in seara asta esti prea obosit sa poti tu lupta cu ei. De maine, lupta incepe iar. Inchide ochii. Plangi. Doar in seara asta eu voi lupta cu toti diavolii tai. De maine vei fi iar in ochii prietenilor tai atat de bun in ceea ce faci. Atat de rau defapt.

UPDATE: Am scris urme de parfum fara sa imi amintesc de aceasta melodie..am gasit-o intamplator zilele trecute:)

Pentru tot ce sunt cand sunt cu tine...

Mi-am incuiat gandurile...stii tu unde...in obisnuita cutie de inghetata... Defapt tu nu stii...Sunt rare momentele in care arunci un ochi pe blog...si cauti in fuga un text care ar putea fi despre tine... Nu stii ca defapt cand scriu de cele mai multe ori cand scriu ma gandesc la tine ...
Stii...Nu sunt la fel cand sunt cu tine...si nu stiu cum se produce schimbarea... stiu ca poate nu vei citi...poate nici nu iti voi spune ca am scris...
Stii cand sunt singura...mi se pare o vesnicie pana cand ma vei saruta iar... si stii ca mai mult de un sarut nu trebuie ca sa ne simtim amandoi completi iar... E vorba de unul dintre acele saruturi in care ne parasim ca indivizi si suntem chiar unul. O simt ca si cum ar fi un lucru real...fizic...
Stii... M-am vazut crescand alaturi de tine sufleteste...am vazut cum am devenit mai matura si... cu tine am impartit ultimul moment din copilaria mea...poate si a ta.. poate si a ta...
Stiu... eu stiu pana unde merge iubirea ta...sunt constienta de asta mai mult decat de oricare alt lucru... Ne plimbam incet de mana pe strazile vietii noastre... ce frumos pare cand ne gandim ca vom continua asa...Sa ne plimbam prin eternitate?Nuuu...suntem prea tineri si rebeli sa ne gandim la vesnicie, iubitul meu...
Stii...am topit toata gheata din lume doar cand ne priveam... si am invatat sa plangem amandoi... tu in soapta... in somn...in tine.. Am trecut peste ce ne despartea si suntem impreuna...ieri..azi..maine...
E o scrisoare careia inca nu ii fac finalul...sa nu il faci tu...

Cu drag...Eu

despre cate au trecut...

"Paradoxul zilelor noastre e ca ...avem autostrazi mai largi.. si minti mai inguste..." O.Paller

nu..nu o sa fiu nostalgica azi...despre cate au trecut o sa vorbesc cu... realism...
Au trecut cu folos...au trecut cum trebuiau sa treaca:)
Si da. A fost greu, dar sunt convisa ca usor nu mi-ar fi placut...
si da... Sunt momente in care imi este dor..si da...si plang:) dar oare stie perna, oarecum tot timpul nemultumita de faptul ca e udata constant, motivul pentru care o nemultumesc?
Nu se supara usa ca o trezesc la 3 dimineata?
Au trecut multe carevasazica...si Doamne cate mai urmeaza...Si sper cu tarie sa fie un joc plin de adrenalina... Viata e ...cel mai bun stimulent...Si daca nu ar fi trecut peste mine cate au trecut, tot aici... pe "Praf de cuvinte" as astepta sa vina...
Tot cu o carte in mana:)
Tot eu...
Tot regizand subtil "piesa vietii mele"...
Tot voi ati fi aici... Maria Lavinia, Kitten, Mary... Tot Daniel... Tot:)
Cate au trecut? cate?? Mai tin minte cu adevarat?
Zambesc! La dracu:))... cate or sa mai vina:)

Tot o fiinta stranie si minunata …

Iti recunosc piesa de teatru a vietii pe care o traiesti. Stiu cat de important este CUVANTUL in viata ta,si cum un singur cuvant e suficient sa te zdruncine ,sa te trezeasca ,ori sa-ti activeze cele mai adanci temeri si dorinte.

Esti o personalitate ce foloseste cuvantul pentru a determina actiunile celor din jurul tau .:)

Tu,rebela cu chip de inger,ma surprinzi ,ma alini,ma rascolesti,ma ghicesti ,ma trezesti la viata ca nimeni altcinva…Esti briza racoritoare a marii,ceata deasa a muntelui,adierea vantului ce-si face de cap…

Esti suflet cald si de neoprit cu zambet strengar ,imbatator si magic ce-ti surprinde toata bucuria.Esti o mana de fier,in manusa de catifea :X

Claudia are muzica…e tanara si inca mai poateJ

Cam da…bai!!!

te pupa pasicu:X

Scrisoare de la un inger imperfect... II

Tin sa specific aceasta scriere nu e cu dedicatie din partea mea, e scrisa in numele unei prietene…
Draga tu….

Azi noapte ti-am simtit lacrima cum se prelingea peste sufletul meu la mii de case distanta…la mii de ganduri si saruturi …la mii de stele departare… Si am pus intre noi taceri…am pus priviri triste..
Aseara mi-ai trimis visul tau trist…si m-a banutuit toata noaptea…mi-a bantuit si ziua si eu nu pot face mai nimic ca sa iti potolesc setea de intelegere..eu nu mai am nimic de oferi inafara de sfaturi care iti par poate atat de neomenesti…improprii…
Ai adormit cu ea in brate…si cumva a fost din inertie… Poate in locul cald lasat de trupul ei…ai fi preferat pe altcineva…dar eu am adormit singura…cu ingerii la capul meu care imi tot spuneau ca sufletul tau de copil nu merita…si eu stiu… stiu ca dupa atata timp cu ea, simti duiosia pe care un om batran o poarta pentru lucrurile dragi de care il leaga cate o amintire. Si ti-e greu cand te strange in barte si iti sopteste ca ea chiar te iubeste, ti-e amar cand stii ca ai inchis ochii si ai vazut pe alta…
Cat pot invidia uneori o femeie care e oarba…ea isi recunoaste barbatul de la zeci de metri distanta… ea nu ii stie chipul, dar ii stie fiecare scartait al pasului… fiecare aroma a mirosului, ii cunoaste centimetru cu centimetru pielea…ii cunoaste gustul si ii simte prezenta chiar daca el tace de mult…
Dupa lungile conversatii, cele mai spumoase replici, dupa cate minciuni ne-am spus…dupa cat am oftat fiecare, draga tu… azi avem amandoi certitudinea unei pierderi, nici pe de parte unei pierderi de timp, ci mai de graba pierderea unei iluzii cand lumea reala a daramat cartonul lumii noaste…
Regret ..e adevarat, acel gust amar cu care am ramas adesea dupa ce am citit ceata in ochii tai…si au durut si clipele in care mai stralucitori ca niciodata se aratau intre noi coltii adevarului… Regret ca lumea in care traim ne-a facut sa fim langa persoane straine de sufletul nostru, cand aveam amandoi nevoie de celalalt…
Stiu… stiu ca nu am fi fost oricum impreuna…stiu ca Dumnezeu ne-a lasat in schimb langa persoane care ne iubesc si care ne sunt dragi… mai mult decat dragi… cu care e posibil sa si ramanem… si certitudinea absentei teilor…a zarzarului…a oricarui lacas al iubirii ideale, apasa azi…
Draga tu… iti datorez multe zambete… iti datorez invataturi si lectii de viata… iti datorez emotii si taceri… le-am pierdut o parte…poate nu le voi descoperi din nou… Si imi esti drag ca un strop de roua uitat pe o frunza… dupa ce te vei fi uscat… e posibil ca in clipa urmatoare eu sa te si fi uitat… Imi pare rau…
Cu drag,
Ingerul Imperfect