luni, 28 iunie 2010

Praf de cuvinte...


Mirosul de rugina se resimte tot mai puternic . Rugina lanturilor care ne incatuseaza (parfrazez pe A. Paunescu). Suntem tineri si din ce in ce mai cenzurati. Se pun mii de stavile pentru a ne opri, dar suntem tineri si de neoprit. Pentru ca si parintii nostri au fost tineri si s-au pus in fata gloantelor in '89 si nici noua nu ne este frica. De ce sa fugim cu totii din Romania?De ce sa iesim prin usa din dos ca niste hoti? Romania nu este a lor. A celor care ne fura. Si desi cei care ne guverneaza uita, ei sunt acolo sa ne reprezinte dar noi suntem adevarata Romanie! Romania este a nostra!A celor care inca mai vad ceva bun in ea!A celor care vacantele ni le-am facut rar la Predeal si nu in Grecia cu orice ocazie! A noastra, a celor care eu bunici care au murit in lagarele comuniste! A nostra a celor care au parinti care isi i-au de la gura ca sa ne tina la scoala! Romania, asa saraca cum e ne apartine si ne-a invatat cum sa supravietuim!
Poate am sa plec din Romania dar o sa o ies cu spatele drept si capul ridicat. Ca sa o reprezint. Nu ca sa o huidui. Poate sunt prea optimista, dar mi s-a acrit de toti care injura numele Romaniei! Va injur si eu pe voi;)

luni, 21 iunie 2010

azi zambesc:)


“Ce va misca?…Ce va pune lacrimi in coltul ochilor?…Ce va face vid in stomac?…Ce va inmoaie?

Eu? pe mine ma emotioneaza oamenii care iubesc:) care plang...baietii care plang si se simt sufocati de lacrimile lor...care sunt surprinsi de ei atunci cand iubesc...
Batranii care se tin de mana in parc...Bunicul de la tara cu nepoata de o mana si nepotul de o mana explicandu-le de ce apune soarele...
Ma emotioneaza zambetul furat de la un baiat necunoscut...uimirea nepotului meu cand ma intreaba despre lume...ma emotioneaza rasaritul atunci cand scriu...ma emotioneaza cumplit despartirea... de vii, de morti...de momente si amintiri...
Ma emotioneaza gandul ca am cel putin un prieten care ar face o nebunie pentru mine... ca cineva ma iubeste...ca cineva se simte frustrat de asta...
Ma emotioneaza o carte buna cu un sfarsit trist...
Ma emotioneaza oamenii sensibili...
Ma emotioneaza oftatul unui copil....
Am realizat ca ma emotioneaza atatea...ms lavinia:*

Dorinta de vara...

Vreau la mare... sa ne spele de toate...

Sa-mi canti la chitara, iar martori sa fie doar nisipul, luna, valurile, focul si eu.... Sa adormi ca un bebelus, in bratele mele, si dimineata sa ne gaseasca tot pe plaja... Sa ma priveasca el.....Soarele, si sa-mi spuna:

- Heiiii!!!!!!!!! Neaţa! Aici v-am lasat si aseara...

Iar eu sa-i raspund cu un suras...

Sa te trezesc cu un sarut, apoi sa fug. Sa vii dupa mine, sa ma iei in brate, sa te impiedici si sa cadem amandoi... Stiu ca vei incepe sa razi.. Sa colorezi rasaritul doar cu doua cuvinte: Te iubesc... Apoi tacere.

Sa te privesc si sa imi dau seama ca simti vorbele astea doua cu toata fiinta ta...cu ochii, pielea, cu buzele, cu mainile... In inima sa am urme de tine, sa-ti simt sangele pulsand in vene de atata iubire..

Imi place ideea...TU, eu, marea, soarele, luna, stelele, nisipul, scoicile...

TU= zambetul tau, inima ta, ochii tai, mainile tale in parul meu, pe fata mea, buzele tale, vocea ta...etc

Si mai vreau ceva...de fapt vreau mai multe....

Insa ceva vreau sa stiu..

“Ce va misca?…Ce va pune lacrimi in coltul ochilor?…Ce va face vid in stomac?…Ce va inmoaie?

...tu” ( nu-mi apartine citatul, insa eu am raspuns la el mai sus)

Dau leapşa mai departe lui Alice:P:P

sâmbătă, 19 iunie 2010

Flori de cireş



O data cu Lavinia începe primavara. Ideea vaga a Craiesei Zapezilor dispare din urma ei. In jurul ei e pace si pacea e in sufletul ei. Lavinia e optimista, Lavinia e copil mare si zambeste cu gust de caramel.
Sa-ti zic o poveste: Era odata ca niciodata, asta par a spune buzele ei...
Furia ei este fior rece a tulburarii stinse. Furia ei alunga in somn zilele din calendar dar si pacea din ochii ei caprui.
Lavinia este inalta in inaltime si gandire. Lavinia e naiva si zambeste in somn cu miros de flori de cires.
Candva in dulcele targ al Iesului, Lavinia canta la pian pentru Danut a lui Teodoreanu. Lavinia era Monica lui. Teodoreanu nu o cunostea direct pe Lavinia, cu toate acestea i-a dedicat in secret fata de sine acest pesonaj.
Monica.....Lavinia....Danut, Iarna trecuta a avut culoarea ochilor tai...
Lavinia are muzica
Lavinia are culoare
Lavinia e tanara si poate!
XoXo – Claudia Alice Radu.
15 iunie 2010

miercuri, 16 iunie 2010

enjoy.....

sunt indragostita de melodia asta:)

duminică, 13 iunie 2010

idila la sfarsit de an scolar


Randez-vu???

Auzisem ca sora mea a avut o aventura cu un pusti pe care culmea il cunoscuse prin baiatul ei… Toata lumea era socata …Nu stia ce sa zica si sa creada in legatura cu asta, pana cand sora mea ii marturisise sotului ca acest pusti ii face vraji, ca ii intrase sub piele, ca nu o lasa sa doarma noaptea… Ingrijorat cumnatul meu a facut rost de niste leacuri magice si sora mea era in sfarsit eliberata de acest tanar amorez…Ceea ce nu stiau ei e ca acest Casanova s-a ascuns cu maiestrie in casa lor si astepta un momentul sa loveasca iar…un moment ce parca nu mai venea…pana cand….
Urmand sa se intoarca acasa, tatal meu trecuse intai pe la sora mea si zabovise acolo cateva nopti… Tatal nostru stia de cele petrecute si a sprijinito pe sora mea cat a putut…Din vorba in vorba, fara ca nimeni sa stie, diabolicul fost amant isi ticluise un plan ingenious..Se saturase de aventurile italiene …dorea ceva mai mult… sa calatoreasca…sa cunoasca lumea….Asa ca sa ascuns la fel de bine cum o facuse in casa , in bagaje lui tata….Si iata ca bietul meu parinte nu stia ca altaturi calatoreste clandestin un mare don Juan , un pic cam tanar si cam nebun… Ajunsi acasa eram prea preocupati cu tata ca sa ii dam vreo importanta acestui infractor… Grabit facu cunostinta cu mine, e clar ca ma gasea fermecatoare, dar eu la fel ca si ceilalati nici nu l-am bagat in seama…Se mai prezenta odata cu vocea ridicata, dar nici acum nu avusese vreun efect… Facuse deci pentru mine un soi de obsesie, ma iubea intr-un mod bonlavicios si curand dragostea lui pagana avea sa fie resimtita din plin si de mine… Ma durea tot, oboseam repede, avea stari febrile, si totusi ma stingeam usor…. Atunci a venit iar langa patul meu meu si atunci il vedem…Clar…nu puteam reactiona in nici un fel… Mi-a intrat pe sub piele imediat…il simteam peste tot… Parca eram alta persoana…Toti erau ingrijorati…De la scoala m-au trimis acasa de urgent si acasa mama fu socata de ce vedea…Cred ca nu ii placea idea sa il aibe ginere pe acest tip, mai ales ca ii stia antecedentele…Ma izolase intr-o camera si mi-a promis ca de restul avea sa se ocupe chiar ea… Intre timp mi-a sunat cumnatul si l-a intrebat ce leacuri folosise el.Acesta ,umit de faptul ca vechilui lui dusman lovise din nou a sfatuito pe mama numaidecat sa il imbete pe nenorocit si sa il indoape cu nurofen…. Zis si facut…Mult alcool mentolat si mult nurofen… Pretendentul meu a rezistat o vreme aproape eroic, dar curand incepuse a se usca si a se duce incet incet…Atunci mama i-a facut bagajele si la aruncat in strada… Eram inca in stare de convalescent dar mult mai lucida si mai sanatoasa ca inainte, cand am inceput sa aflu niste lucruri socante despre cel ce imi fusese amant…se pare ca era travestit, si pt barbati devenea femeie…C a este nemuritor, si ca de secole tot face ravagii…Ca ii plac indeosebi copii, dar nu se da inlaturi nici de la adulti, ca macar odata in viata o sa faci cunostinta cu el, asta daca nu ai facut… CUM????pe Varsat-de-Vant il chema si Varicela???Era un pedofil nemuritor???? Bine ca am scapat de el, desi inca in simt pe corpul meu….In cateva zile il voi fi uitat de mult pe nenorocit, dar imi este foarte mila de proxima lui victima…

miercuri, 2 iunie 2010

Poveste de nicaieri

Totul este nimic si nimicul este totul....


Sunt zile ca acestea in care zorii seamana cu amurgul….primavara timpurie cu toamna uda si tarzie… iubirea cu suferinta… somnul cu nefiinta… Cand seara se aseaza usor peste copaci…si noi ne tinem de mana…auzim linstea netulburata a celor doi soldati tacuti si stim ca in lumea lor incape doar ceea ce noi vrem…Nu suntem mai mult decat acei copaci care sunt martori la fiecare apus al unei vieti… Dealul se pregateste sa imbratiseze candoare lunii…luna galben de plina
Muzica…o aud cum curge in capul meu, si vocea nu mă asculta. Se perinda uşor prin noapte ca o fantoma stravezie…sunt notele prin care ingerii imi vorbesc..eu nu pot canta… eu cant cu litere si atat…
Dansul… inlantuire de sentimente, zambete, atitudine… Dansul e plutirea visului….
Ametesc uşor…nu am un suport fix… îmi pare rău ca universul se prabuseste doar îl privesc doar cum o ia la vale, dar nu îl regret… sunt eu…nu imi fac griji…exista cititor pentru fiecare scriitor…