miercuri, 2 iunie 2010

Poveste de nicaieri

Totul este nimic si nimicul este totul....


Sunt zile ca acestea in care zorii seamana cu amurgul….primavara timpurie cu toamna uda si tarzie… iubirea cu suferinta… somnul cu nefiinta… Cand seara se aseaza usor peste copaci…si noi ne tinem de mana…auzim linstea netulburata a celor doi soldati tacuti si stim ca in lumea lor incape doar ceea ce noi vrem…Nu suntem mai mult decat acei copaci care sunt martori la fiecare apus al unei vieti… Dealul se pregateste sa imbratiseze candoare lunii…luna galben de plina
Muzica…o aud cum curge in capul meu, si vocea nu mă asculta. Se perinda uşor prin noapte ca o fantoma stravezie…sunt notele prin care ingerii imi vorbesc..eu nu pot canta… eu cant cu litere si atat…
Dansul… inlantuire de sentimente, zambete, atitudine… Dansul e plutirea visului….
Ametesc uşor…nu am un suport fix… îmi pare rău ca universul se prabuseste doar îl privesc doar cum o ia la vale, dar nu îl regret… sunt eu…nu imi fac griji…exista cititor pentru fiecare scriitor…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu