Cand incepe toamna...

Cand toamna isi aduce cantecul de oftaturi peste nunta verii, dupa ce a trecut si Sfanta Marie cu tot cu strugurii ei, cand strazile sunt mai mereu ude, intregesc tabloul meu plumburiu


Afara miroase a amar de nuca. A amar de drojdie...a amar de suflet... Stii...e toamna.. stiu. e toamna. Cum sa nu fie amaruie?cand e toamna. Iar goneste augustul..care e augustul meu. iar planteaza un gol in stomac si o lacrima in suflet. Doar pentru ca e toamna. Sunt absurda. Mint. De fapt desi spun ca nu o astept...ca nu imi place, stau mereu cu inima in ea. Si ea e in inima mea.Cliseu.
"Vezi...randunelele se duc..."


Uite...acum nu mai e vara tarzie. chiar nu mai e..desi azi inca e august...e o zi de prelungire a lui august. sa zicem noi ca vremea nu are speranta...eu vad cum se zbate sa fie tot calda si mai lasa un pic de august pe aici. Dar afara e plumb. si in noi nostalgie.
"Se scutur frunzele de nuc..."
Cand e toamna ca acum, zic ca mi-e dor de diminetile de mai. si asta nu e minciuna. Dar cand decorul aramiu trece de pereti...trece de piele... trece de sange si ajunge sa fie eu, sterge cam tot ce e de mai pe acolo... Stii... satula de realitatea mea, ma retrag in realitatea fictiunii mele... si apoi iau trenul inapoi spre toamna....
Afara e racoare...in pătură e călduţ... in inima e între...Ma întristează doar rochita părăsită pe un umeras...Rochitele. Au bilete de adio pentru vară, si parfum de pielea mea.


"Se aşterne bruma peste vii..."
E toamna...scriu nimicuri neinspirate....doar pentru ca e început de toamna.. Doar pentru ca încă îmi prelungesc augustul si încă port în ochi nisipul marii nevăzute anul acesta...
"De ce nu-mi vii...?"

"Mi`e dor de mare!
imi place la mare k esti curat tot timpul..marea te spala
si e sarat nu?te spala si te sareaza.
tu ai fost vreodata la mare?
nu..da` am visat k am fost
intr`o zii mi.a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua..
si cand ai intrat in apa ti.a trecut
da..si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara
si mai e cineva in ea?
suntem numai noi doi..aa si marea!
pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
nu..cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri.."

Pasi...

Merg de ani verzi pe aceleasi carari cunoscute ,cu pasi care si azi par straini. Vad oamanii cunoscuti, care inca imi vad chipul ratacitor. Impart acealasi zambet, acelorasi fete crispate. Am acelasi suflet gol in acelasi trup plin. Ma intrebam de curand… De ce lumea mea mica, e la fel de dispretuita de lumea asta mare si primitoare?Asa se spune… Ca lumea in care traim…e mare ..si primitoare pe deasupra.
De ce aceasi oameni, oameni care ma cunosc se comporta ca necunoscuti? Si eu de ce ii percep ca prieteni pe cei care inca ma privesc dusmanos? Sunt intrebarile care suiera prin somnul meu…sunt intrebarile care imi graveaza cearcane pe fata. Ca tot incercand sa dau o definitie vietii mele, mie imi pun tot mai multe intrrebari…si am tot mai putine raspunsuri. Cand dragostea incepe a valsa cu mine, eu stiu ca pasii ma stiu pe mine, iar eu nu vreau a ii recunoaste. Incepe o toamna cu plumb…cu auriu in frunze si cu mine pe strazi plouate. Incepe o toamna cu iubiri ca in poeziile lui Eminescu.


Privind nimicul pe care l-am realizat pana acum…nimicul pe care multi il percep ca fiind totul, asa cum criticii apreciaza un tablou gol, si pe care altii nu il percep in nici un fel, aproape ca imi vine sa imi mai pun o serie de intrebari a caror raspunsuri zac in constiinte lung chinuite de alte intrebari. Iti spun, ca daca ar fi sa dau pana la urma o definitie corecta vietii, as spune intrebare…sau intamplare. Cam rimeaza. Cam rimam intr-un univers in care se scriu doar versuri albe. Univers in care poti de altfel sa te pierzi odata cu peisajul, sa ii intri in abstract si sa te camuflezi cu el, sau deopotriva sa te impotrivesti lui si sa fii insuti un univers mai mare… mai ciudat si mai complex.


Ma intriga in zilele astea de vara tarzie si toamna timpurie cam tot ce nu merita nicicand. Poate ca te amuza…dar ma gandeam la timp si la cat de absurzi suntem cand e vorba de el. Inchipuie-ti ca am fost suficienti de preocupati de nimic, incat l-am quantificat.Da. Pe timp. Nu pierde firul. Altfel de ce citesti? Si cum spuneam. L-am impartit. Si nu numai intr-o diviziune ci in..hmmm… o multime. Cat de hapsani fata de noi am fost, ca singuri singurei ne-am condamnat la batranete? Dar nu.. nu e greu de loc. Si nu. Timpul nu trece. Noi mergem in el… Trecem adica. Unii mai repede, altii mai incet, dar cu totii mergem inainte. Si asta pentru ca nimeni nu a fost destept…sau intelept sa invete sa mearga inapoi. Am cazut constant in capcane aruncate la intamplare. Si ne ridicam din gropi ca pasim zambind in nisipuri miscatoare.


Nu ne mai multumeste nimic. Ne umplem de noi, ramanand tot goi. Uite..acum nu pot sa mai fiu goala. Acum ma umpli cu tine. Ma faci sa ma citesc…ma faci sa ma citesti… Esti inceput de toamna. Esti aramiul din ea…

Hai sa iti spun despre noi...partea a IIa..

Ne plimbam de maini neatinse si ne pupacim fete nevazute... Cam asa e cu noi, mai draga tu. Ca noi stim...e lucru hotarat...stim exact ce trebuie sa stim si stim exact ca stim si ce nu trebuie.
Ti-am spus ca mi se intampla adesea sa imi fie teama sa gandesc in fata calculatorului?Ti-am spus... adica ce nu ti-am spus?Nu ti-am spus ce ai auzit deja prin mintea mea si ce dracu sa mai spun. Si draga tu, cu toate ca mereu e ridicat steagul ala alb, pace pace ...nu prea este. Si tare ar fi monoton sa fie.
Cum sa fie pace...cand o scorpiuta imbarcata in fata sihastra si un ...hmmm...te las pe tine sa spui...( mi-as pune singura capcane si culmea..as mai cadea si in ele) se gaseste ...exact cand trebuie cu tine?Mmm? Ia scrie tu...
Mai..si cum se face ca tot vorbind cu mine despre tine, ajung sa vorbesc cu tine despre mine?Si cum se face ca tot catarandu-ma pe tine...observ ca tu tu te-ai catarat de mult?Ufffff...sa imi trag sufletul...Hiuh...numai prostii au trecut acuma prin mintile alea de monstruleti! Bai bai...era vorba de...ehh.. mai conteaza?
Si spune si tu...ca tot intrebandu-ma "de ce eu?" am aflat ca trebuia sa intreb "De ce nu eu?"...Ei biine... meritam prin drept divin... ufff... Iar greuuu...ce sa fac si eu..ce-am invatat...

Si acum serios draga tu... Suntem asa...cam tineri..si atat de noi... Sa iti zic ca povestea noastra nu are un autor? sa iti ca sunt doi? sa zic ca suntem la prima litera desi am scris carti? Chiar sa iti spun ca vreau sa imi lipesti inima aia facuta bucatele? Ca abia astept sa zambesc non stop ca atunci cand e cu micile detalii...? pai ...mama masii, draga tu..stii cat am asteptat? stii cat te astept inca?
Sa iti mai spun mai draga tu...ca e bine mai.. ca pe acolo o sa fie o tipa exact masura ta...care sa stie inainte ce vrei...care sa imbrace cu camasile tale cu miros de tutun si sa faca cafeaua dimineata. Ai sa razi, dar cred ca deja te cauta si poate mai ceva ca tu pe ea...As vrea sa fiu prin preajma cand o sa va gasiti...Chiar as vrea sa i te dau eu...si sa ii spun ca o meriti si ca te merita... As vrea cam multe, mai draga tu... dar nu uita...intre timp...am drepturi depline...esti al meu...
Cu drag....
Eu:)

cu ce sa umplu o pagina??

Oare cu ce umplu o pagina?
Pai incep …iata…
Pot sa va scriu despre ingersul imperfect care a devenit mai imperfect…care nu a fost nicicand perfect..sa va scriu despre faptul ca nu a fost un inger?A fost…este…inca face oameni sa zambeasca. Inca vindeca rani, lasand pe altii sa I le vindece pe ale sale. Faptele ingerului, daca poate fi vorba de natura umana a acestui inager inuman au fost cam neindemanatice, sau prin stangacia lor au reusit lucruri frumoase. Imperfectiunile lui au reiesit (din dorinta de a fi perfect)…incercand sa joace un rol principal in viata altor ingeri cand a uitat sa mai joace rolul principal in viata lui. Ce inger prostut. Sau ce neinger

Pot sa va scriu despre Alice in nici o tara. Alice care a scos wonder-ul din ea…sau la ascuns mai vartos. Alice care se intreaba adeasea cum e asta cu prietenia. Ma intrebat zilele trecute o chestie foarte ciudata… Ma intreaba intr-o doara, cu o mana in barbie si una pe suflet: Bai clau…din toti oamenii carora le-ai fost prieten…cati au raspuns la fel?Si stiam ca fraza asta am mai auzito undeva. Am uitat unde. Si nu i-am raspuns. A plecat grabita…isi uitase cutia cu inghetata plina cu ganduri pe o banca in parc. Ce copil. Si uite…Alice …mi-a dat voie sa sa pun in bagajul deschis orice vechitura ce tie nu iti mai trebuie. Orice amintire de care vrei sa te lipsesti…orice frica pe care o vrei disparuta, si mai ales orice oftat exilat. Are multe sertare la bagaj sa stii… Incap multe…si oricand poate sa primeasca… Bagajul e in mine…

Pot sa va scriu despre…despre…cine?Despre cea care a gasit urmele de parfum…despre cea care a aruncat mastule..despre cea care a vazut masca urata de care se temea.Hmmm… Nu imi este mila de ea in schimb. Stiti, ea e genul ala de…om care si-o merita. Orice I s e intampla o merita. Nu va spun ca e si cea mai mare tradatoare, si m-am certat de curand cu ea. Am vazut cu se tot lamenta ca vai de viata ei, si am cam intrat in ea, sfasiind tot pe acolo. I-am spus de la inceput ca de blandete nu poate fi vorba . gataa… S-a cam suparat pe mine o vreme. Inca nu stiu daca ne-am impacat sau nu. Dar clar ca orice I s-a intamplat pana acum si-a meritat…Si lucrurile alea mici si bune si delicioase…
Totusi…Tin sa va anunt, ca am auzit..( e posibil sa fie un zvon nefondat) ca e o tipa noua pe strazi.. inca nu a aparut si pe “Praf de cuvinte”, deci foarte mondena nu e inca, dar mi-a spus cineva ca a amenitat ca o va face. Cica e o tipa dintr-o bucata. De aia, cu tot tacamu’ de incredere in sine, de putere si sperante.Cica e si frumoasa, si a dracului de intepata, si cica tocmai isi revine dupa nu stiu ce furtuna. Cica a pierdut mai tot, si cica nu mai are totusi nimic de pierdut, de aia e si asa de increzatoare. Dar cica are multe de dat…Nu stiu cat de tare e tipa. Dar imi va dovedi ce ii poate pielea curand…

Despre mine?Sa va spun despre mine?Nimic interesant… ma simt unwritten … the rest is still unwritten de fapt…

Hai sa iti spun despre noi... Partea I

Hai sa iti spun cum ne jucam noaptea cu umbra celuilalt...Cum tu soptesti un nume...si eu il soptesc pe acelasi...Hai sa iti spun o povestea care incepe cu mine si se termina cu noi. Stiu ca esti tot numai boxe si tastaura, ca scrii si citesti numai cand e si muzica prin preajma...asa ca hai sa iti spun.
Eu am fost eu la inceput si tu ai fost tu, si apoi tu ai asteptat ca eu sa vin sa mi te dau si eu am venit. Si noi ne stiam dinainte ,de aia am devenit noi. Ca ne alintam pe soptite si ne pandeam pe dupa bloguri si pe dupa cersafuri si ne dezbrcam unul pe altul de cuvinte. Hai sa iti spun ca suntem niste carti...hai sa iti spun ca tu ai spus asta...niste carti care se scriu una pe alta...stiu tie iti place sa crezi ca ma scrii mai bine si mai mult, dar eu te las sa te scrii si singur si te las sa crezi eu copii de pe foaia ta...ca poate as fi neindemanatica si as lasa pete de cerneala.
Hai sa iti spun despre noptile in 2...nopti zise langa urechi si auzite doar de noi si cearsafuri. Hai sa iti zic ca e doar intim si nu rusinos.Iar stii...
Hai sa iti zic ceasul nu mai ticaie la fel...si ca nu suntem periculosi.. hai sa iti spun ca suntem doar tineri...
Acum te astept sa imi zici si u...Povestea care incepe cu noi..si se termina cu mine dormind...( stim noi:) )

Bucati de decizii

Sick of it:)
Zilele astea au curs ca dracu... greu si ...si m-am supus la niste cacaturi nasoale... rau...singura. Putea sa fie scurt si nedureros. Si a fost lung si chinuitor. Pentru ca da. nu am fost in stare altfel, si totusi eram in stare. ma inteleg eu. sau nu.
Ce sa zic. Nu zic nimic. Am aruncat cu mine in tine, si cu amintiri si prostii si pe urma ce? Fuck...

Tre sa ma simt ca la alcolicii anonimi? Ca asa ma simt?Ca imi pun pe hartie ce?ce hartie? asta e tastaturaa! Ma amestec in ganduri, si ele se amesteca in mine.
Hey..stiu ce vreau. Mi-am spus sub dus...am spus doar ca o sa tip... sa fiu dorita...iubita... sa fiu eu si sa fiu tratata ca un eu matur. nu sunt gingasa.
Mama masii de muzica si de chitara... Prea le zice.
Hai in seara asta sa nu mai fixam cu privirea colturi. Hai sa nu ne tachinam. Hai in seara asta sa ne dezbracam de prostiile de ieri si azi si oricand. Mai mai... Greu cand pe campul de lupta sunt doar eu...sau al naibii de usor...
De maine lectii de chitara ...clar...

Miroase a dimineata...

Imi pare rau… am desenat un apus stramb…
L-am pus pe o hartie galbena si nu mi-e iesit deloc…
Miroase a dimineata si verde si a iubiri neimplinite… uite …sa fi fost aici acum, poate te-as fi dezbracat de tot ce ne-am promis, si ti-as fi ajuns cu manutele pe piept si l-as fi sarutat marunt ca ploaia de vara. Si poate as fi incercat sa iti descos 10 randuri de piele si carne si sange , doar sa iti tin inima in palme. Te-as fi lasat fara 8 vieti, si pe a 9 a as fi pastrat-o pentru mangaieri si chicoteli… Am desenat stramb relatia ideala, te-am lasat sa ma iubesti in culorile cele mai frumoase, dar daca fundalul era gri… si daca pictorul era prea copil…
Miroase a tril de greier, si a viata. Mi-am trait viata pe gara, tot asteptand, tot primind oameni, tot carand bagajele altora, si nu am stiut cand e randul meu sa urc in tren. Mi sa spus ca pe al meu l-am perdut…dar eu nu cred. Sau macar sper ca in fiecare zi trece prin gara asteptand sa urc eu… si nu e gol, pe scaune rupte stau prietenii din copilarie si iubitii parasiti, pe cele mai confortabile stau prietenii prezentului si controlorul sigur e mama…asa stiu eu ca trebuie sa fie trenul meu…
Am lasat in urma oameni, pe care i-am uitat, simtindu-I doar figuranti in piesa mea de teatru, oameni care meritau macar un rol episodic. Am iubit poate prin prisma a ce nu am avut, a ce mi-as fi dorit sa merit. Prea am iubit saruturi nedate, si prea le-am prelungit pe cele furate…
Am renuntat sa mai cer… sa mai astept…am primit prea multe cred, asa pe …ochi frumosi, cum ar spune cineva… Da… viata e o lupta nedata, viata ne ia pe sus si noi ne plimbam pe langa ea, fara sa o luam clar pe vreun drum…
E noapte adanca…eu scriu pe caietul de notite la biologie…e intunericul cel mai profund…trebuie sa se iveasca zorii…miroase a vis, a verde..si a dimineata…

la multi ani alice..claudia:)

Sunt mai mare.
sunt mai cum?matura:)) glumesti?
azi a fost Ziua mea. prin lege...zi frumoasa ca mine:)

De seara...

S-a scurs ca un pahar de vin rosu, peste orizont, apusul. Apoi noaptea si-a facut locul usor cu, coatele peste dealuri , lovind bland satul.
E o seara linistita, si eu ma simt usora. A trecut multa vreme de cand am simitit liniste in jur si in mine. In ultimul timp m-am simtit ca intr-un avion. Au tot fost imbarcari si oameni care au plecat. Oameni importanti…Au fost turbulente, au fost furtuni pe care le-am auzit atunci cand ochii ii tineam stransi si inima chiar si mai stransa, a fost si soare, si nori zambitori. Am vazut pe geam lucruri surprinzatoare, si de sus cum oameni mici… faceau lucruri mari, si cum oameni mari in ochii altora faceau niste josnicii…
Au fost momente clare in care am crezut ca avionul se va prabusi… ca doar eu sunt in el. Ca e calatoria finala. Dar niciodata nu a fost asa. Eu sunt intradevar puternica, si uneori mai putut sa zbor chiar cu avionul in spate. Nu. Nu e vorba de ego.
Prin fereastra imi bate slab un neon. Ciudat. Uneori lumina ajunge atat de greu la noi, si defapt e tot timpul in noi. Noi.
E o seara linistita si eu sunt eu. Nostalgica, zambitoare, cu o carte imaginara in mana, cu cateva mii de povesti nescrise, cu un infinit de cuvinte nespuse, ca saruturi cu gust de mare, de inocenta, de copilarie, nedate, cu vise neimplinite, cu dezamagiri uitate. In seara asta chiar pot sa fiu eu. Sa fiu nostalgica. Sa aprind o tigara inaginara (eu nu fumez si sunt si alergica la fumul de tigara dar mi-ar fi placut sa pot fuma o tigara pentru tinerete) , sa beau si un pahar de vin alb(nu am) si sa imi pun rochita aia alba draguta, sa imi las parul pe spate, sa ies desculta prin iarba deasa si sa imi intind o patura sub stele si sa visez in continuare. Wonderland a fost tot timpul in Alice, dar ea niciodata nu a avut decat bagajul ei mare, gandurile din cutia de inghetata si un borcan in care pastra marea de acum cativa ani. Am facut prea multe enumerari, poate m-am repetat, Azi sunt Alice si Alice greseste atat de dulce uneori.

Fire de nisip:)

Hai iubite…sa mergem la mare

E tot acolo izbind valurile si strigand catre copii rataciti ai lumii. Tot in condeiul scriitorilor palizi e caror scrumiere nu sunt niciodata goale. Hai iubite sa ne scaldam pacatele in apele tulburi ale marii. Sa privim tamp cerului care ne zambeste stramb cu cativa nori lipsa. Eu nu am vazut marea. Nu in ochii tai, nu in i-am simtit gustul pe buzele tale si nici nu i-am mirosit taria de langa focul jucaus de tabara.


E tot acolo de secoli rosi in coate, de veacuri prafuite si noi iubite nu ne-am dus iubirea sa o vada, nu am dus-o cum parintii isi duc copilul schilod la apele minunate in speranta nauca a unei vindecari. Si sunt nopti in care o aud cum ma striga. Cum ma cheama spre adancurile ei tacute si fara viata. Ca eu sa ma duc sa ma vindec, de dezamagiri, de idealuri pierdute, de amintiri prafuite uitate intr-un caiet, sa strig catre luna ca eu iubesc, ca eu plang…ca eu scriu si nimeni nu citeste.



Tu taci. Privesti pierdut intr-un univers paralel cum ti se decoloreaza usor constelatia iubirii. Unde sa mai incap eu, atat de mica si nesigura?Unde ai sa imi pui caietul si pixul si sutele de carti necitite? Si toate fricile mele?stii am un bagaj cam mare pentru o fata de varsta mea, si nici macar nu imi place sa imi cumapr haine. Ma refer la slabiciuni, trairi, mici traume cum le spui tu, nebunii subite, tensiuni nevindecate si alte astfel accesori pe care le port zilnic.
Iubite…unde e marea?Dar tu unde imi esti?Unde s-au dus toate scoicile cu perelele lor si toate clipele noastre?S-au pierdut?Ne-am pierdut? Plutim in deriva ca o sticla cu mesaj inauntru?Cate intrebari...
Alice si-a pierdut Tara Minunilor...dar a gasit marea...