Urme de parfum...

Ai lasat jacheta sa cada usor peste mocheta. Eram pe canapea si iti priveam mut gesturile dezorientate. E singura data cand tu nu esti sigur pe tine sau ce…? Nu. De fapt sunt rare momentele cand esti singur de ceva. Privesti cu ceata in ochi spre canapeaua pe care stau ghemuita eu. Si nu. Nu ma intrebi cum am reusit sa intru, pentru ca e oarecum in plus intrebarea. Te duci molcom spre bar si iti torni un pahar de ceva. Probabil tarie. Azi a fost probabil o zi prea lunga. Ma privesti iar si apoi treci cu ochii peste canapeaua de pielea. Ai vrea sa zambesti la gandul ca pe acea canapea dimineata ai lasat in extaz o femeie de 10 ori mai frumoasa decat cea care e acum. Dar nu zambesti. Oare cum o chema? Ti-a lasat numarul de telefon pe noptiera si a plecat probabil pe la 12 gonita de siguranta ca nu o vei cauta. Acum numarul zace undeva in fundul cosului. Te simti strain in propriul tau sanctuar. Si te strage lumea din care culmea, doar tu faci parte. Si esti gol. Vezi o copila ciufulita, izgonita si ea de cine stie ce ganduri, si…si nimic…Pasesti spre coltul opus al camerei si te asezi la masuta de sticla. Te uiti in jur. Esti incapabil de a rosti ceva. Ai lasat mastile azi intr-un sertar dupa ce ai facut dus, si ai uitat sa iti pui vreo una. Si te-ai intors cu sufletul greu, apasat de atatea si atatea remuscari. Ridici capul spre tavan si neonul te orbeste. Esti intr-un blur total. Inchizi ochii, ii deschizi si desi ochiul raspunde acum la comezile creierului, tot in blur te simti. Ai fost tot timpul in cautare a ceva. Si ai cautat in atatea persoane incat numarul lor e departe de a fi memorabil. Te ridici in picioare, ma privesti la fel de nauc si intrebator si apoi te indrepti cu aceasi stare deplorabila spre dormitor. Stiu. Intai ai sa deschizi sertarul cu masti. Nu .nu mai sunt. Le-am aruncat toate. Le-au luat de pe strada si femei si barbati. Te cutremuri la gandul ca acum va trebui sa iti faci altele si te prabusesti in pat. Iti scoti camasa si o arunci undeva. Auzi scartaitul usii de la baie. Te simti de parca te-ai fi trezit in miez de noapte intr-un loc strain si parca o urma de teama iti zvacneste in piept. Dupa ce am iesit din baie cu parul strans, desi stiu ca urasti asta, mi-am pus peste pielea goala camasa aruncata de tine. Nu. E departe de mine gandul sa te seduc si tu stii. Dezorientarea persista in ochii tai si fiind ca patul tau e prea intim si personal pentru tine, ma asez pe fotoliu. Te-ai intrebat o clipa de ce mi-am pus camasa ta. Apoi ai renuntat la gandul acesta. Nu am vrut sa te simt pe tine. Ci urmele de parfum a zecilor de femei care le-ai adus aici folosindu-te de una din masti. Fara masca esti usor previzibil. Esti un mare nostalgic si poate prietenii tai ar fi uimiti sa te vada asa. Cand nu esti atat de bun in ceea ce faci. Atat de rau defapt. Cand poate te bantuie toate fantomele deodata, si cand auzi suspinele in somn. Pui bratul sub cap si iti vezi viata ca o rola de film. Sunt si imagini voalate, pe care le-ai stricat intentionat ca sa uiti ca poti fi si slab. Dar nu uiti. Doar ca eu, nu inteleg de ce ti se pare o slabiciune. Nu. Nu am sa te intreb. Te-am auzit cand te intrebai in gand pe tine si am auzit si tacerea de dupa raspuns. Neasteptat intorci capul spre mine. Doar intoarcerea a fost neasteptata pentru ca stiu oricum la ce te gandesti. De unde stiu? Cum te citesc atat de clar, cand abia ce am luat loc pe fotoliul tau? Pai, langa sertarul cu masti, era si sertarul cu indoieli. Si indoielile cantareau tone de idei preconcepute, si nu am avut puterea sa le arunc. Mastile erau atat de usoare, si oarecum fragile, dar si ele multe, si am fost surprinsa sa vad ca pe ca de frumoase erau unele, pe atat de urate erau altele. Cred inainte sa faci dus dimineata, aveai una din cele mai urate masti ale tale, pe cand cu doar cateva ore inainte ai avut masca aceea fermecatoare. Nu inteleg cum le schimbi atat de repede, sau criteriul la care te raportezi cand o faci, dar dupa ce le scoti ramai ….doar tu. Si realizezi ca femeia ce ti-a lasat un naiv numar de telefon, te-a vazut cu masca acea oribila si a plecat. Te ridici. Iti scoti cureaua, pentru ca te strange groaznic, si te asezi in genunchi cu capul pe picioarele mele. Stiu, stiu ca ti-e atat de teama. Stiu ca doar azi vei ramane fara masca. Stiu ca pana maine vei avea iar cel putin o suta. Stiu ca mi-e imposibil sa le arunc de fiecare data, si probabil voi fi pacalita de una dintre ele. Mi-e teama de masca aceea urata. Doar de ea. Pe pielea fina am simtit greutatea lacrimii tale. Ti-am luat capul in maini si ti-am sarutat ochii. Stiu ca ai nevoie de asta. Stiu ca te infricoseaza oamenii ca tine.
Stiu, dragul meu… dar in seara asta eu sunt aici sa ma lupt cu toti diavolii din tine. Stiu ca in seara asta esti prea obosit sa poti tu lupta cu ei. De maine, lupta incepe iar. Inchide ochii. Plangi. Doar in seara asta eu voi lupta cu toti diavolii tai. De maine vei fi iar in ochii prietenilor tai atat de bun in ceea ce faci. Atat de rau defapt.

UPDATE: Am scris urme de parfum fara sa imi amintesc de aceasta melodie..am gasit-o intamplator zilele trecute:)