Liliacul sta pedepsit si alungat in vaza lui stramta… ochii imi sunt obositi si tanjesc dupa inchipuirea somnului… Mi-a alunecat o şoaptă peste scris si ea s-a prelins pe clar de luna… cat de obosit o fi lilacul?
Afara întunericul doarme de mult…mama doarme… somnul ei tace tumultos si cu el împrăştia furios oboseala zilei izgonite din calendar…
Cand luna s-a arătat pe rotunjimea dealului toti strigoii noptii s-au imprastiat ca fumul…Plopii..strajierii ai nopti au luat bardele de vant si se lupta cu un cosmar al unui inger ratacit pe pamant…si noapte tace in continuare…
In odaia mea mirosul de liliac aproape ma ispitateste la somn…dar totusi ma lupt vitejeste cu natura umana… eu dau somnul pe un sarut…Atinge-mi fruntea…deschide-mi mintea…lasa-mi visul pe noptiera si apoi indreaptati pasii pe aleea adormita fara sa o trezesti….eu ti-am dat somnul…ti-am dat noaptea si tu ai bagato in buzunarul pieptarului fara sa ma intrebi…Tu unde ai sa dormi? O sa intri intr-un pat moale cu miros de tanara tentatie?sau obosit o sa lasi capul pe perna cu gust de lacrimi?Adoarme-mi somnul…
Si chipurile tablourilor de pe pereti ma privesc iscoditor…De ce scriu?De ce literele nu tac?De ce se aseaza randuri negre in urma mea? Cine mi-a dat mie darul asta?si eu de ce l-am primit?peste noaptea mea se prelinge zarea…In curand copacii nostri vor fi spalati de rasarit…Rasaritul nostru…
Cand?cand o sa imbartisez asternutul meu cu miros de noapte?poate acum?poate de loc? Ma cunosti? Noapte buna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu